eusebio: Tot lucrez piese de ceva vreme deja. Pana acum majoritatea au sfarsit la gunoi, pe altele s-a asternut praful. Ma batea gandul de album, dar pur si simplu nu se inchega. De data asta m-am concentrat putin mai mult si am selectat cele mai bune inregistrari din ultima jumatate de an, profitand de putina vacanta, am inceput sa le finisez una cate una si estimez ca pana pe 15 martie albumul va fi gata.
Piesele sunt inspirate de oras, de viata de noapte mai ales, ma refer nu numai la clubbing, ci si la strazi, la urban; e un vibe pe care mi l-a dat Bucuresti, daca stateam in Paris faceam cu totul alta muzica. Am vrut sa experimentez, sa ies putin din canoanele muzicii de club, am vrut sa fie mai mult “muzica” decat “muzica electronica”. Multa lume se concentreaza deseori pe un singur gen, uitand de universalitate – “all is one and one is all”.
Vrand sa sarbatoreasca un an de activitate, fetele de la Pisilove au rugat mai multi dj care au pus la petrecerile lor de-a lungul anului sa aleaga cate o piesa care li se pare reprezentativa pentru 2009. Din piesele astea (tracklist dupa more) date pe mana a doi dj au rezultat urmatoarele viziuni:
see how deep the rabbit hole goes
RED MIX by Logan
the story ends, you wake up in your bed and you believe whatever you want to believe
BLUE MIX by Giuser
Continuam cu o compilatie din aceiasi ani si in acelasi spirit (“They sucked the joy out of disco”), de data asta din Franta, alese de Volga Select adica Ivan Smagghe (Blackstrobe, It’s a Fine Line) + Marc Collin si aparuta la Tigersushi. Impreuna cu postul anterior si cu cel despre Berlin (Wall of Sound), am pus deja de o serie.
Minimal Wave, un nume nou* pentru inceputurile New Wave-ului, atunci cand sintetizatorul suna ca un sintetizator, drum machine-ul tinea pe do si tot ce iti mai trebuia era o voce dramatica si 3 citate din intelectualii vremii (francezi, biensur). Vremuri cand muzica se transmitea pe casete prin posta la adrese de pe CLEM (Contact List Of Electronic Music), “the fanzine that started it all”. Nici nu imi dau seama care ar fi corespondentul in inovatie si coolness al muzicii asteia in ziua de azi. Se mai aplica? De ascultat chiar daca nu o sa va placa, macar o sa va faca sa va simtiti mai bine. Si mai snobi.
Electro minimal punk optzecist. Minimal prin simplitate, un singur drum machine si un singur synth. Materia prima este insa si un grup zgomotos saltat de politie dintr-un pub, pe care artistul elvetian i-a inregistrat pe reportofon. Ep-ul cu sapte piese este parte din curentul Minimal Wave, caracterizat de structuri muzicale minimale, dar mai ales de sintetizatoarele analog si drum machine-urile fabricate intre 70 si 80 de catre Roland, Korg, ARP si Moog. Majoritatea trupelor inregistrau in studiourile lor de acasa si isi faceau singuri artworkul pentru albume. Erau influentati de futurism, constructivism, literatura sf si existentialism. Erau undergroundul, ca raspuns la mainstream. In loc sa se fereasca de natura sintetica a sunetului, ii accentuau artificialitatea.
Miniminiminiminijupe (“baby baby baby baby”)
Disco Mania (“Dance Dance.. baby baby, let’s dance”)
Posted in download on February 23rd, 2010 by fresh good minimal |
0 Comments
“The problem isn’t that the modern way of giving concerts has grown hopelessly decrepit, as some say; it’s that music has for too long been restricted to a single, almost universally duplicated format. If the idea is to treat composers as serious artists, then concerts must become significantly more flexible, in order to accommodate the myriad shapes of music of the past thousand years. Superbly polished as today’s performances are, I sometimes get the feeling that the classics are a force more contained than unleashed, and that new works might still produce the tremendous effect that Beethoven had on Berlioz’s old music master at a concert in Paris: “When I came out of the box and tried to put on my hat, I could not find my own head.”
“Today, the bourgeois culture itself is aching under the pressure of popular culture and mass consumption leading to a situation with diclining and overaged audiences that is often described as a crisis of classical music. An answer to this situation is to open up the classical concert to a younger and hipper audience and bring the music to the places where they usually celebrate their musical rituals, the trendy in-clubs of metropolitan life.”
gmail
com
