KarpovKasparov te invita luni la Institutul Francez la o partida de “sah sonor” in cadrul atelierului sunetului.
E vorba de un amestec de patternuri sonore elementare, geometrice care se intersecteaza cu mutarile abrupte si constructiile irationale delimitate de structura fixa si repetitiva a tablei de sah. Pe scurt, “sah sonor “in timp real.
“Asa cum sistemul musical occidental functioneaza pe relatii armonice ascendente, la fel si piesele de sah reprezinta trepte de energie organizate dupa acelasi principiu. Este evidenta corespondenta bazata pe cifra 8. O octava are opt note muzicale, tabla de sah are opt patrate pe latura. Fiecare pion este o nota muzicala, un potential de energie individuala. Ajutat de piesele mai mari, pionul poate parcurge toate cele 8 patrate, adica intreaga octava, devenind el insusi o piesa majora. Daca urcam in rang, avem tura, nebunul si calul, cele trei forte creatoare de modulatii, adica dominanta, subdominanta si relativa minora, prin care in muzica se poate trece de la o tonalitate la alta dupa regulile armoniei. Cele doua piese regale, asezate de fiecare parte, la o octava distanta, reprezinta dualitatea esentiala a existentei. Constiinta/Materie, Yin/Yan, Masculin/Feminin. Regele este pasiv, dar intreg jocul depinde de el. Regina este activa si detine cea mai mare energie de modulatie dintre toate piesele. Fiecare are in dreptul sau o octava (cate o tura, un nebun un cal si patru pioni) Ni se dezvaluie aceeasi simetrie daca privim cele doua tetra-acorduri ale gamei majore.”
KarpovKasparov este un proiect muzical creat de Valeriu – keyboard, Silviu – sampler, looper si Micro – visuals.
Luni seara, celor trei li se vor alatura doi jucatori de sah pentru un back to back sportiv/ sonor.
LIVE @ PLAYGROUND 2, 12 IUNIE 2010, ASTORIA, SNAGOV
Canadianul de origine franceza care locuieste la Berlin, Guillaume & the Coutu Dumonts a ajuns la cel de-al doilea album, Breaking the Fourth Wall, scos in mai la Circus Company. Albumul trece granitele house si techno si aduce piese atat ambientale cat si pentru ringul de dans, sustinute de percutii africane si latino. Avem si acid jazz. Toate cele 11 piese sunt facute cu instrumentatie live: orga, saxofon si mai ales chitari. Exista si invitati, precum americanul Dave Aju care aici pune voce, dar el poate canta orice sunet din gura, si francezii de la dOP, cu care a mai colaborat acum doi ani, pe EPul I was on My Way to Hell. Albumul face mai mult sens ascultat ca un intreg, decat pe piese, pentru ca Guillaume s-a straduit sa-l faca sa sune precum o trupa o live. Text despre artist aici, primul album aici.
Kapnobatai (cel care umbla prin fum / pe nori) e un tanar explorator al meleagurilor muzicale. Radacinile si le trage in mare parte din hip hop si funk, in schimb ramurile sale se indreapta catre ceruri ramase nedescoperite. In calatoriile sale se inalta cu lejeritatea fumului printre octavele de nori, vede vulturii cat furnicile in timp ce te ridica de urechi catre cerul urmator si iti indreapta ochii spre soare. Alteori doar danseaza. Deh, un aerian.
FLOATING POINTS LIVE @ MELLOW FEST, SOFIA, VINERI, 28 MAI 2010
Londonezul Sam Shepherd are 23 de ani si isi da doctoratul in farmacie. Muzical, ca DJ, trece prin toate stilurile si le imbina astfel incat creaza hibrizi precum boogie house sau glitch-hop dubstep sau te miri ce. “Pun muzica de cand aveam 13 ani, dar nu –am considerat niciodata DJ. Cand eram copil, toata muzica pe care voiam sa o cumpar – jazz si clasica – era mai ieftina pe disc, asa ca facea sens sa-mi cumpar vinyluri. Am sfarsit prin a cumpara platane si a cumpara foarte mult bullshit, ca piano house, ha, ha!. Discurile mele contin de toate: muzica siriana, indiana, calasica, jazz, house, dubstep, hip hop, soul. As spune ca jumatate din colectia mea de discuri este muzica clasica sau jazz. Restul e haos…Imi place hip hop, dar stiu atat d eputine despre el. Imi place mult technoul vechi”.
Ca producator, face riffuri de synthuri si melodii acide care au atata caldura si consistenta incat ai impresia ca le poti atinge. S-a lansat anul trecut, a scos patru ep-uri dementiale, majoritatea la labelul propriu, Eglo, dar el produce inca de acum 12 ani. Asa ca, la multe dintre piesele scose in 2009 a lucrat si 5-6 ani. Si-a petrecut adolescenta jucandu-se cu echipament vintage si spune in interviuri ca influentele principale ii sunt Stockhausen si Varese, dar si Atkins si May.
SÂMBĂTA SONORĂ invita INA-GRM (Institutul National al Audiovizualului – Grupul de Cercetari Muzicale/Franta) Auditie de creatii de muzica concreta/electronica/electroacustica/acusmatica*
Selectie realizata de Christian Zanési, compozitor si director al GRM. GRM este primul studio – 1951 – dedicat muzicii create din sunete non-instrumentale. Mediul electroacustic poate fi descris ca una din cele mai importante dezvoltari din muzica secolului trecut pentru ca aduce totalitatea surselor de sunet sub controlul direct al compozitorului.
Sesiunea va avea loc la Muzeul George Enescu (Palatul Cantacuzino), Calea Victoriei 141
Auditory Ossicles (live)
Moritz von Oswald trio (live)
King Midas Sound (live)
Quiet Village (movie show)
The Phenomenal Handclap Band (live)
Jahcoozi (live)
Kode9 (DJ set)
MAY 28 / FRI
Onur Engin (DJ set)
Fontän (live)
Help Me Jones (live)
WhoMadeWho (live)
Gonzales (piano show)
Floating Points (DJ set)
1000names (live)
Robot Koch (live)
MAY 29 / SAT
Clipper (DJ set)
Elektro Guzzi (live)
Finn Johannsen (DJ set)
Brandt Brauer Frick (live)
Padded Cell (live)
Stefan Goldmann (DJ set)
KiNK (DJ set)
The Bulgarian & StefaK (DJ set)
Dintr-o parte se striga dezastrul absolut, din partea cealalta se aude ca “a fost bine pana la urma, ce te asteptai, ne-am distrat, am dansat, am ascultat muzica buna”. Putina lume la mijloc, conditii extreme care nu te pot lasa indiferent. Ori ai venit sa te distrezi si ai reusit, pentru ca reusesti in general, in orice conditii, fie ai venit sa fii distrat si ai plecat dezamagit groaznic. Nu poti sa ii ceri cuiva sa se simta bine intr-o balta de noroi, dar in acelasi timp oamenii au dansat si pe puntea Titanicului cand se scufunda. Daca nu ti-a placut, esti un fitos de oras care nu a inteles nimic din Woodstock, daca te-ai simtit bine, esti… ma rog, un porc. Si prajit pe deasupra. Si nu poti sa zici ca cineva greseste.
Iarmarocul de anul asta nu a invatat nimic din esecurile de anul trecut si a tinut mortis sa repete toate greselile.
In primul rand s-a dorit mult mai mult decat e. Organizatorii, orbiti de succesul aparent de anul trecut nu au fost multumiti cu ceea ce aveau si au dorit de 3 ori mai mult. Nu numai ca au fost depasiti de propria grandomanie, nefiind in stare sa organizeze cum trebuie asemenea desfasurare de forte, dar si-au depasit si publicul tinta incercand sa adune pe toata lumea intr-un singur loc. Au umflat atat de mult acest festival incat reactia negativa ce a urmat era de asteptat, chiar si in cazul in care ar fi iesit cat de cat bine. Una e sa zici “uite avem aici un camp, hai sa ne distram” si alta e sa promiti zeci de mii de facilitati, distractii care mai de care si conditii de festival mainstream. Au creat asteptari false, care s-au intors impotriva lor la prima greseala. Iar greseli au fost prea multe si le stie deja toata lumea: parcare prea departe fara asigurarea unui transport civilizat, cozi imense la mancare, haos organizatoric, haos in line-up, lipsa corturilor de inchiriat, lipsa spatiilor acoperite in caz de ploaie, bla bla.