Norvegienii Lindstrøm si Prins Thomas lanseaza in luna mai albumul II – cel de-al doilea proiect la care lucreaza impreuna, dupa Reiterpretation, scos in 2005. II este un mix intre nostalgie si sclipire retro-futurista. Curg in groove, pe un basseline organic, italo, cosmic si balearic disco, synthuri grele si cinematografice. O colectie numai buna de primavara, suculenta si dulce.
Cubecast s-a mutat din centrul Bucurestiului intr-un spatiu dintr-o fosta tipografie. Ca sa ajungi te poti ghida dupa sunet, dar si dupa sagetile cu Politica TV. Cladirea este trash cum nu se poate mai bine, muzica buna, dar nu se fumeaza, asadar berlinez 100%. Pe usile din tabla si pe peretii cu faianta sau vopseaua cazuta isi fac impunator prezenta stikere cu amenzi antitutun. Insa, cum bine spunea un manifest leninist marca cubecast, regimurle politice restrictive fac bine muzicii techno. La pupitru presteaza pe placi Haute Culture. Pentru acest set asculta dubtechno de ani de zile si numai dubtechno de trei saptamani, “muzica de incantat diavoli, de iesit orcii si demonii din pavaj”, glumeste el, iar in cinstea voastra am bagat in tracklist si-un Luke Hess”, multumim. Contrar marturiei insa, muzica este divina. Dansezi stimulat de spatiul de cinci ori mai mare decat vechiul Cubecast, atat in latime cat si in inaltime si socializezi la o bere, dupa cum iti dicteaza soundul atmosferic. Pana nu mai poti, te asezi pe ring, cu barba in mana si mana in cot si te lasi toropit pana la capat de soundul cald, dar technoid. La capat, mai vrei odata. Si asa a aparut setul pe blog.
Posted in radio, sets on March 27th, 2009 by fresh good minimal |
1 Comments
Dupa un an de lucru impreuna, Minus si Ion scot astazi primul lor EP, la PatPong Records, label german de experimental si nu numai, ce activeaza la Bucuresti si promoveaza artisti precum Brazda lui Novac si Yvat. “Fata de ce v-am povestit in trecut despre muzica noastra, pe acest EP mai apar cateva chestii noi, ceva atmosfera dub, ceva voce (vocodata sau nu). Altfel, aceleasi obsesii sonore, combinatii variate intre 8 bit si bass distorsionat cu synth-uri old-school si pattern-uri fragmentate”, spune Ion. Va prezentam doua dintre cele cinci piese pe care le veti putea cumpara pe cd, maine seara, la petrecerea de lansare de la Fantastic Club (fostul Bragadiru). Liveul celor doi incepe la 11:30 fix si dureaza o ora, dupa care dansati in dj set cu Sillyconductor si Camil. Intrarea este 10 cu 15 ron.
Jacek Sienkiewicz live / vineri 27 martie / Arenele Romane / 1:00
Techno artistic, puternic, cu vibe dramatic, patternuri de poliritmuri care iti umplu sufletul cu o tornada de emotii profunde numai bune de aruncat pe ring la afterhours. Piese originale si super bine lucrate, de parca ar fi handmade. Polonezul Jacek Sienkiewicz mentine de zece ani un sound distinct, care oscileaza intre melancolie precum cea a corzilor de chitara si pulsul accelerat dat de beaturi. In muzica lui intalnesti insa si glitchy tech house, cu influente Mille Plateaux – click house cu un groove mult mai accentuat, percutii abstracte si synthuri intunecate care te arunca in bezna, ca mai apoi sa fii scos la lumina de sunete de mult uitate si sa te simti din nou inocent. Jacek face muzica din ‘99, de cand a pus pe picioare si labelul Recognition.
Prefera liveurile dj seturilor si nu pare a fi influentat de scena poloneza pe care s-a format si nici de trenduri. Este ciudat, inchis acolo in lumea lui, dar e de-a dreptul fascinant. “Pentru mine, minimalul nu este pentru ascultat la casti sau in fundal. Minimalul bun inseamna sa te pierzi in subtilitatile lui complexe si in complexitatile lui subtile. Minimal techno este despre muzica pe care vrei sa o auzi la 3 nooaptea intr-un club intunecat, pe un sistem de sunet care iti bubuie mintea sau intr-un club intim, dimineata la ora 8, cand rasare soarele”. In acest sens, a se asculta neaparat prima piesa (Never Landing Story) de pe myspace-ul artistului – soundul este sublim.
Cateodata voiosi, cateodata foarte gravi, tot ce mixeaza Wighnomy Brothers merge din boxe direct in sange, pana simti ritmul cum fierbe. Te acapareaza incet, incet, precum un boboc de primavara care isi desface petalele, pana cand, intr-un final, iti castiga devotamentul muzical. Duoul nemtesc Gabor Schablitzki (alias Robag Wruhme) si Soeren Bodner (alias Monkey Maffia) mixeaza impreuna de 20 de ani. Au pus bazele labelului Freude Am Tanzen la sfarsitul anilor ’90, ca o platforma de lansare a productiilor lui Robag, care pana atunci fusese DJ de chill out, renumit pentru proiectul Beefcake. Initial inspirati de house-ul ce emana din UK si din Chicago in acea perioada, dar si de artisti de la labelul Warp, precum IDM-istii Autechre, cei doi au progresat la ritmuri dilatate intr-o perioada care a coincis cu iesirea la rampa a minimalismului german.
“Incercam sa ne pastram productiile cat mai autentice posibil, dar sunt prea multi oameni care copiaza. Posibilitatea de a crea muzica este la indemana oricui, nici macar nu mai ai nevoie de sampler, iar acest lucru are consecinte. Pentru ca a ajuns atat de usor sa scoti sunet pe piata, multi fac numai muzica plictisitoare. Problema este aceasta refolosire constanta a acelorasi sunete si a acelorasi efecte, ceea ce este total neinteresant. Din nefericire exista aceasta problema in toate stilurile de muzica”, spune Robag. Cu toate acestea, cei doi dau mixurilor lor o tenta psycho, cu sunete din jocuri de calculator, cu sample-uri de te miri unde, cum ar fi pacanitul de ciocanitori, condimenteaza cu beaturi grele si synthuri nerusinat de obscene, te trec de la minimal la funky electro si acid si amesteca totul cu o picatura din nebunia Wighnomy, care te umple de energie si te tintuieste pe ring.
Nu este un secret ca in spatele platanelor fratii arata ca doi ursi “putini sariti”. Precum iubesc muzica, asa li s-a dus vestea ca iubesc si alcoolul. Asa ca nu te mira daca in timpul mixului domnul Whrume va ridica sticla deasupra capului si se va ineca in vodka. Dovada in acest sens sta primul gig al fratilor, acum doua decenii, pentru labelul Kompakt, din Cologne. “Eram atat de emotionati incat a trebuit sa bem ceva, desi noi nu beam alcool pe atunci. Asa am aflat ca, cu cat bem mai mult, cu atat mixam mai bine”, rade Robag. De aici vine probabil imprevizibilitatea lor in timpul seturilor, pe care artistii o autointituleaza “raving with reason”.
gmail
com
