Despre Bridge Festival [cu un miliard de ani intarziere]

Pics by E.D. & M.G.

A fost frumos la Ruse. A fost aproape (la doar 70 de km de Bucuresti), a fost ieftin (un euro berea, un euro intrarea la festival), a fost sus (etajul 13 Hotel Riga), a fost bun (pastrav cu legume).

text by D.B.

Cat despre muzica, vineri seara am ajuns la Sexaginta Prista (zisa si Sexi), fosta cetate romana din care au ramas niste pietre si niste energii care inca plutesc prin aer, fix cand incepeau Chica and The Folder. Mi-a batut un pic inima pentru ca ascultasem pe repeat cateva luni albumul lor “Under the Balcony” si de-abia asteptam sa ii vad live. Un pic dezamagitor, nu era vibe-ul de pe album, minimal-ul poetic al lui Folder si vocea cu accent de Santiago de Chile a Paulei (care de altfel e sora lui Dandy Jack) sunau mai bine din iPod.

Timpan la Sillyconductor

In schimb, live-ul lui Sillyconductor a sunat cam de 100 de ori mai bine decat la MNAC, la Rokolectivul din aprilie, unde sunetul s-a lovit de peretii Casei Poporului si a cazut cu zgomot pe jos. Acum, la Ruse, a sunat ca visul unui soricel megaloman care a adormit ascultand muzica simfonica dupa ce s-a intors de la clubbing si a visat ca e om si compozitor. Orchestre care se calca pe picioare unele pe altele, percutie live (la doua timpane bulgaresti, cu pedala stricata, dar care si-au facut treaba), Footballer’s Waltz (la care un cuplu de langa mine a inceput sa danseze ca la un debut de nunta). Bravo.

Tom Wilson

Au urmat DJ seturile care s-au topit unele in altele si noi in ele pana cand s-a facut zi. Tom Wilson, impecabil si vesel, Prins Thomas, fericit ca are un public relaxat si amestecat care nu asteapta de la el numai cosmic disco, a avut un set super perfect cu Michael Jackson si riffuri de chitara inserate ici-colo. Cosmiq Microbiq face sa rasara soarele. Cine mai rezista se duce la after pe vaporasul de pe Dunare, cine nu, se duce la Hotel Riga si doarme.

Pistamachina

Sambata incepe cu stangul. Primarul din Ruse si seful Politiei vor sa opreasca distractia pentru ca s-au primit 40 de reclamatii. Oamenii n-au putut sa doarma. Intr-un final, isi dau OK-ul, dar cu conditia sa fie muzica mai incet. Doi politisti stau cu ochii pe volum toata noaptea. Hmmm. OK. Pistamashina dau drumul la distractie, sunt bulgari si imbracati in ninja si au mare succes. Nu ajung sa-i vad, dormind. Dar toata lumea ii lauda.

Mira Claix

Ajung direct la Mira Calix care, desi are vizualuri minunate si suna impecabil, nu prea se muleaza pe cheful de distractie al audientei. A, ba da. Un politist, dintre cei doi cu ochii pe volum, spune ca e se simte foarte emotionat si se intereseaza de albumele Mirei. Bravo. I se promite unul. (Spaga emotionala.)

Candy Hank

Minus si Ion fac o figura frumoasa, 8-bit acompaniat de bass si instrumente electronice minimaliste (gameboy, procesor de efecete, casiotone). Vine apoi Candie Hank, incepe circul! Pentru el poti sa simti love sau hate, ca pentru rucolla. Eu simt love. Asa am simtit de prima oara, de la Embryo, de-acum doi ani. Face un show care te tine cu respiratia taiata. Muzica de salon pentru vampiri, cum spune el, cu instrumente electronice vintage, un Nintendo DS la un moment dat, plus niste vizualuri care ar speria un psihiatru. Un delir ironic, heart-breaking, pfuu. Candie Hank presedinte!

Vine apoi Camil care ne rupe inimile de tot cu un John Lennon pe emotie si seara se termina cu Alien Pimp si rasarit pe Dunare. Apoi, cine mai rezista merge la after pe vaporas, cine nu, se duce sa doarma la Hotel Riga. Dar parca v-am mai spus asta.

Posted in rokolectiv on July 31st, 2008 by fresh good minimal | 4 Comments