Magda go make the tea, Anja is in town!

photos by nights.ro

Minimalul e in floare. Scanezi ringul: doua perechi de ochelari de soare, nici un pokemon. Sunt toti probabil la minimalul lui Troy Pierce, la Kristal. Muzica e ok, paca paca, paca paca, parca astepti sa inceapa, parca ii lipseste zvacul, iar zvacul vine in timp ce te gandesti la asta. Piesa te surpinde. Daca piesa te surprinde, acela este zvacul. Zvacul = twist. Anja creste, creste, creste, acum probabil ca a inceput, a explodat si tavanul, se misca si cel mai static om. Totul e techno, se mai aud niste minimaluti pe fundal, de-ti vine sa dansezi ca rata. Nu dansezi ca rata. De dans adjudeca: magda make the tea, anja is in town!

Maini in aer, o mica isterie de frecvente, bass, bass, bass constant, te mentine, te sustine sa rezisti la dans. Asteptarea, daca nu era asteptarea…te mai surprindea din nou? Iara te ia zvacul, o iei la galop. Si pe minimale se da din cap ca la rock. Dupa care, tagadam, tagadam, tagadam, dupa un picior pe altul. Te uiti in jur si realizezi ca totul e atat de minimal incat se sta. Dar se tipa a incurajare. Nu se danseaza prea mult, dar culmea e ca, desi nu te da pe spate, astepti atat de curios sa vezi ce va face la urmatoarea piesa, la urmatorul beat si realizezi ca-ti place. E ca la spectacol, nu te danseaza sfarleaza, dar te captiveaza. La fiecare doua trei piese, traiesti din nou un punct culminant. Pare gandit, te ia incet, incet, ca mai tarziu sa poti intelege cu adevarat puterea acestui beat.

Sebo K mentine aceeasi linie, acelasi beat, fara melodie, fara artificii, doar ritm. Desi poate tie iti place, realizezi ca soundul e greu digerabil. Astepti si tu insa, ca toti ceilalti, zvacul lui Sebo K. Asa observi ca au mai aparut doua boxe. Trec cinci minute, zvacul nimic. Oamenii se balangane, mainile se balangane. Mda, paca paca, numai bun momentul sa te duci la baie. Patiance is required, te anunta o piesa, iar tu speri, speri… Ups, se anima putin atmosfera, rasare speranta, Djul arunca cu o voce scurta cu zeci de efecte pe ea, putina melodie, dar revine din nou doar la ritm. De la balcon cade o bere. N-a lovit pe nimeni, oricum s-a golit.

dedans: Dansam, imi placea de muream si ma gandeam ca mai sus: mi-e clar ca imi place, dar ce fac oamenii astia din jur, rezista? Pentru ca, unu: eu sunt un obsedat si obsedatii au devieri serioase de gust si de perceptie; doi, pentru ca au facut astia un set atat de purist si de esentializat, ca era destul de greu de rezistat. Nici un pic de melodie, nici un pic de artificiu, de efect, de nimic. Beat si ritm, atat. Asta de la posesoarea unui label despre care nu se poate zice ca e dintre cele mai seci. In acelasi timp, lumea fiind umpluta de tot felul de muzici post-minimale, care incearca sa gaseasca modalitati de a iesi din dead-end-ul in care pare a fi ajuns muzica asta, mi se pare ca minimalul pur si dur s-a refugiat in doua zone care s-au luptat in aceeasi seara in Bucuresti. Pe de-o parte garda veche, epuizata prin abuzare ca sound si ca groove, Minus si Troy Pierce la Kristal versus tanara generatie care rupe Berlinul, Anja si Sebo K (plus Efdemin saptamana asta) la Martin. E tare pentru Bucuresti sa gazduiasca o asemenea intrecere. Vechi vs nou in minimal, le avem pe toate, obsedati sa fie. 

Posted in cum a fost? on October 28th, 2008 by fresh good minimal | 7 Comments