foto by nights.ro
text by Monici
De Birdy Nam Nam a scris de-dans, cu toate ca tare greu imi e sa ma abtin de la glumele Birdy n-am nici cea mai vaga idee ce cautati voi aici etc. el nu prea stia de Audio Bullys, eu una le ascultam albumul „getto-tech” de dragul englezei pure care prin precedentul The Streets aparent suna haios pe breaks/hip-hop. Ma amuzam destul de bine pe „I’m in love” de pe „Generation”, genul de melodie care impaca spiritele de trepte TNB cu cele exclusiviste, dialectale. Bucatica mea de post vine in completare, asa ca Monici a avut timp la dispozitie sa studieze si comment-urile deja postate sau alte review-uri pentru acelasi eveniment.
Ok, cel putin la Birdy Nam Nam m-am mentinut la verticala, n-am indraznit sa prezic nimic. Oboseala din plictiseala e cea mai deprimanta, asa ca am sarit la peluza pentru o mai buna perspectiva. Arenele Romane, depresiune circulara. N-am prins momentul jandarmeria in actiune, dar bine le-a facut, pentru ca e deja o crima purtarea nedemna de a servi spectatorul cu Bergenbier la cutie. Dupa prima piesa Audio Bullys am spus gata cu joaca, vocalul se auzea mai tare decat orice alt instrument de pe scena si chiar nu se face. Omul chiar nu canta corect, lipsea predicatul frazei muzicale. In schimb as spune cateva lucruri despre metacontext si vorba lui drooler, exista undeva o discrepanta, o nepotrivire flagranta intre asteptari si rezultate, care se dovedesc a fi de cele mai multe ori ponoase.
Vina cui? Traim intr-o capitala in care Monici si prietenii ei nu au unde sa iasa intr-o respectabila seara de week-end pentru, voba aia, o mica tura de dans. Foarte greu si cu foarte multe compromisuri. La noi omul e singurul care sfinteste locul si o face cu cele mai bune haine si genti facute de amicul lui freelancer. De la cumparatul biletului pana la pozitionarea bratarii fosforescente pe incheietura, totul pare sa fie un pretext delicios pentru distractie. Numai ca, foarte rar se termina cu bine. Si cand pleci de la un concert cu idei de genul „ for fucks sake, ce-a fost asta, gata, chiar ca nu mai fac”, PR-ul dansilor aluneca la vale cu o viteza naucitoare. C’mon, petrecere, salbaticilor!
Posted in cum a fost?, special guests on September 4th, 2008 by fresh good minimal |
9 Comments
magazin
text by very special guest
Iata ceva cu adevarat nou si interesant in materie de fashion. Adica un boutique – aproape – online de stari alternative. Este hip, proaspat si inovator. Dupa cum bine se prezinta, Fabrique inseamna eclectismul Bucurestiului, aerul sofisticat al Parisului, ritmul alert al New york-ului si nebunia Berlinului puse toate la un loc. Supriza e ca atunci cand intri pe site nu vei gasi numai obiecte vestimentare pretty cool de la 26 de branduri care mai de care, ci si articole vintage, creatii ale tinerilor designeri romani Irina Marinescu si Rozalb de Mura, incaltaminte si accesorii inedite, decoratiuni ubercoolische pentru casa ta, pufi prietenosi de la care?cutare, pe care poti sa savurezi reviste de grafica sau arta urbana si, in curand, muzici alese.
blog
Fabrique este unic si promoveaza unicitatea. Vei gasi foarte putine dubluri, iar sansele sa te intalnesti in oras cu cineva imbracat cu o haina ca a ta sau sa vezi intr-o casa decoratiunile pe care tocmai ti le-ai achizitionat sunt foarte mici. Daca iti place ceva trebuie sa te grabesti sa fie al tau, pentru ca, permanent apar produse noi menite sa-ti atraga atentia. Iar daca vrei sa impartasesti experienta nu trebuie decat sa intri pe blog. Fabrique iti pregateste cat mai multe surprize placute, iar ce vezi astazi online este doar inceputul.
In aceasta perioada esti coplesit de reduceri, iar incepand cu 30 august 2008 FABRIQUE se va muta pentru trei zile in offline, la Rozalb de Mura STORE, in Curtea Sticlarilor (Selari 9-11, etajul 2).
PS: comenzile in Bucuresti ajung la tine in doua ore. Probat, garantat.
Posted in special guests on August 24th, 2008 by fresh good minimal |
3 Comments
pics by nights.ro
text by Cosmin from nights.ro aka Flat
Sunt in Mamaia. OK. Statiunea arata dezolant, serviciile sunt sub orice critica, preturile imense. Ma intreb ce dracului caut eu aici? Sunt nebun? Sunt masochist? Am venit oare pentru algele din apa mizerabila? Sau pentru scoicile sparte din nisipul plin de gunoaie care se numeste pretentios “plaja”? Nu, am venit pentru Sunwaves 4. Pe hartie s-a prezentat ca cel mai tare festival din cate au existat la mare.
“Enigma” este un termen necunoscut (does not compile) pentru molcomul nostru taximetrist, asa ca descrierea destinatiei a necesita o reformulare, ceva de genul “la intrare, acolo, la bariera”. Practic, acesta este si punctul terminus al oricarei alte calatorii, pentru ca Sunwaves-ul a reusit sa atraga prin intermediul unui ecran cu leduri bine plasat, toti turistii la un loc. Rondul este impanzit de taxiuri si de masini, contrar dorintei absurde a unui politist de a le face sa circule. Ulterior, pe alee, am aflat si cauza blocajului, o blonda roscata care incerca (fara succes), sa iasa cu spatele printre celelalte masini, ghidata de companionul ei, cu semne agitate “mai la stanga”, “mai la dreapta”, “nu asa mult”, care l-ar fi facut de rusine pe politistul din rond la un examen de eleganta in dirijarea circulatiei.
Deja am doua dileme: 1. cat de greu e sa fii taximetrist si sa nu tii minte numele diverselor locuri intr-o statiune cu o singura strada? si 2. ce ii face pe unii oameni sa creada ca au loc cu masinile pe o straduta unde se revarsa alte mii de oameni?
Festivalul in sine pare extrem de bine organizat. Exista intrari civilizate, exista toalete ecologice, exista ambulante, jandarmi, jandarmi care stau, jandarmi care fumeaza si jandarmi care ii cara pe sus pe supradozati. Sistemul cu jetoane care a prins in sfarsit si la noi isi face datoria destul de bine. Singurele aspecte “simpatice” sunt obligatia de a cumpara minim cinci jetoane (wtf!) si aspectul jetoanelor propriu-zise. Sa zicem ca o imprimanta si o foaie A4 ti-ar fi asigurat bautura pentru intreg colectivul pana dimineata.
Un lucru pozitiv de remarcat este acela ca barmanii au interdictia de a primi “atentii”. Refuza politicos orice hartii de 5, de 10 sau de 50, pe care cei mai darnici le ofera probabil, din instinct. In fine, toneta de hot-dog este luata cu asalt de cei pe care ii loveste foamea. Formeaza un fel de gramada neregulata, concentrata radial in zona cu steagul american. Criteriul de ordonare este arbitrar, lucru pe care l-am inteles din ragetele unor moldoveni: “Ba, daca ajungi primul ia si tu 10” sau “daca nu erai pusti te bateam”. De unde si dilema nr. 3: trebuie neaparat sa fi trait in comunism ca sa stii sa te asezi (umil) la o coada?
Si acum, muzica maestre! Meniul este format din doua corturi mari, un cort mai mic intre ele si Kristalul. Lumea este un pic derutata, bantuie de la un cort la altul si se intreba unii pe altii unde pune Villalobos. Ceea ce ma face sa cred ca, este oarecum necesara prezenta unui mini-ghid la intrare, pe spatele flyerelor, o harta undeva sau macar o sageata uriasa pe care sa scrie “AICI PUNE VILLALOBOS”. Tot ce pot face este sa deduc, inarmat cu lista DJ-ilor pe scene, care cum, unde si ce se intampla.
(more…)
Posted in cum a fost?, special guests on August 14th, 2008 by fresh good minimal |
7 Comments
more pics by Eikam
Text by Lheea
Meltul acela care scoate “estivalul” din “festival”, deci am fost la un F! A fost si ploaie, a fost si mai multa ploaie, am stat intr-o padurice care avea tot ce trebuie, adica linie de tren, cobungaloeni – fiii lui techno viking pastilati in sufragerie pe techno, bataie de alizeu cu miros de starv, castelul de abur alb al lu’ strangelove si mainile lungi ale prietenei lui, pelerina de soare cel mai de pret bun al omului, luciditate maximala si ocazionale tripuri pe alcool, ploaie torentiala dintr-un fum de nor extraterestru, mers pe jos printre limacsi apatrizi dejectati pe si anume performantul asfalt nemtesc.
Momentan ocupam o buna parte din suprafata construita a Berlinului, intr-un apartament boem in care se sta pe net, se aluneca pe parchet si se desfasoara anumite activitati asociate lecturii.
Ah, si ascultam Pier Bucci.
Posted in special guests on July 23rd, 2008 by fresh good minimal |
2 Comments
text by Monici
Am citit pe acest blog de muzica, urmatorul aforism: „Unul folosit e unul pe care l-a mai iubit cineva”. Il citez doar ca sa fac o analogie cu miscarea. Daca il extind, inseamna ca orice a trecut deja prin lista de Favorites este oarecum epuizat. Un trend setter e acum cel care da din intamplare peste informatie. El nu este deloc selectiv, ci doar doreste sa-si insuseasca ceva cu termenul de fabricatie din aceeasi saptamana. Avem bloguri cu muzici dintre cele mai obscure. La o scuturare a autorului, descoperi ca habar nu are cu ce se afiseaza. Oamenii astia descopera label-uri din tari scandinave, cu doua trupe semnate, dar totul pica foarte bine, pentru ca videoclipul are abia 15 view-uri pe Youtube. Embed is the new target, dar nu a autorului, ci a celui care pretinde cunoastere de-acolo, de pe valul tropical. De unde atata ravna de haotic, cand intr-un final nici macar nu stii ce-ti place? Si hai sa vorbim de evolutie sau macar de metode de selectie pentru ca eu una nu mai stiu ce vreti. Unul folosit e unul pe care l-a mai iubit cel putin cineva, comunitate, salbaticilor!
Posted in special guests on July 18th, 2008 by fresh good minimal |
6 Comments
text by McLem
am fost ieri la workshop-ul de la baraka. workshop-ul (nu am inteles ce isi propunea exact pentru ca nu am fost de la inceput) viza zonele break beat si dnb ca exponenti ai muzicii electronice undeground din romania (mhm). i-am recunoscut pe silviu (alien pimp), trg, gicu (domnul doctor gojira), michi suie, michi tralala, bully, zinn, yazee jay, pe tipul care are fabrica si b52 (chiar nu stiu cum il cheama dar cred ca el era). toma modera discutia si incerca din cand in cand sa traga concluzii. au fost mai multi dar nu-i stiam pe toti.
fiind prima editie a workshop-ului probabil ca oamenii nu au stiut cum sa aleaga subiecte comune de discutie (desi muzica ar fi trebuit sa fie de ajuns) si ca atare s-au raportat la ei si la cum se distrau ei cand erau undeground, cool si tineri. multe intrebari retorice vis-a-vis de lipsa publicului la eventuri breaks/dnb, ce tare a fost la jay cunning atunci la party-ul ala, copiii de acum nu au cum sa stie ce inseamna cultura muzicala si sa fie clar ca la Stanton Warriors Gojira a facut warm-up-ul.
de fapt situatia a stat in felul urmator: batranii muzicii care erau de fata au fost retinuti si cu tact. zinn a incercat sa sugereze ca poate, poate ar trebui sa se incerce o abordare diferita a promovarii zonei break beat, alipind-o la mainstream-ul de acum. pas. cat a vorbit zinn nobody talk no english all of a sudden. s-a trecut peste asta ca si cum nu s-ar fi zis nimic. michi (suie) a readus in discutie propunerea lui zinn la un moment dat. pas din nou . trg a discutat despre dubstep ca asta stia el mai bine (dar nu prea l-a lasat toma sa termine), gojira spunea ceva o data la doua minute (“sunt foarte multe nishe frate, peste tot”, “ce pula mea, nici mie nu-mi plac baietii de mall”, etc) nah, il stim pe gojira si-l iubim cum e.
silviu nu prea a vorbit cat am fost acolo dar tin minte foarte clar ca a zis scurt si punctual: break-beat-ul s-a dus.a murit. nici lui nu-i convenea pentru ca si el a crescut si cu breakbeat si dnb dar asta nu inseamna ca nu poti accepta prezentul. iar prezentul spune ca muzica asta nu mai este gustata si cautata. “hai, maaaa ca la party-ul ala… ” (na, intelegeti loop-ul cu party-ul din 84 de la caminul cultural?) “hai, maaaa ca la party-ul ala…”
am vazut totusi o urma de [nu stiu ce sa folosesc sa nu supar pe nimeni] (as fi zis invidie dar
nu accept asa ceva de la alien pimp) cand a venit vorba de cum se vinde dub-step-ul romanesc in afara, a spus printre dinti ca trg stie cel mai bine cum sta treaba cu vanzarile la discuri dubstep. (?!?!!!)
cum s-o fi simtit toma, care e un om foarte fain (NB: de la toti oamenii de ieri sunt tone de invatat si sunt faini) si a alergat sa organizeze workshop-ul ca sa promoveze breakbeat/dnb-ul ca la final sa-i spuna silviu verde in fata ca break-beat-ul s-a dus… :)
lasam toate rautatile mici si faptul ca nu sunt sigur ca s-a discutat ceva concret si organizat, stiam ca asa o sa fie. m-am dus si ma asteptam. punct.
am aflat ceva la care nu m-am gandit si ma ingijoreaza. baietii care au cluburile mari se gandesc deja cum sa formeze copiii. tin minte foarte clar cum tipul care are fabrica spunea ca trebuie tintit la copiii de 14, 15 ani sa-i formeze ei ca apoi sa fie oameni pentru scena asta. cam incorect sa ne folosim de minti fragede sa ne facem noi filmul, nu? adica nu e ok sa faca asta o corporatie dar un club (gasca de promoteri, etc), da.
zic si eu… merg si la al doilea workshop. clar
Posted in special guests on July 10th, 2008 by de-dans |
8 Comments
Extrem de tare si incredibil de aproape
by special guest
Sintagma “put some soul back into the machine” se potriveste manusa evenimentului de sambata seara din session. Dupa controlul riguros cu detectorul de metale de la intrare – se pare ca session este primul club care ia masuri privind securitatea si bravo lor, intrarea in club provoaca dezamagire initial. Ringul aproape gol, cativa interesati rasfirati ici colo, te deprima putin si te gandesti oare cum va evolua seara. Prind un final de set mihai popoviciu – mnml techno con cojones, cu siguranta. Valuri de beat uplifting care te iau pe sus vrei nu vrei dublate de groove, groove, groove.
Cei doi de la SCSI-9 arata ca doua personaje de desene animate si isi fac intrarea lin, cu un minimal vesel cu tenta mortuara in acealsi timp, cu voci de calugari din corul bisericii. Dar, ce voci… Esti in mana lor ca un zmeu. Auzi pasii cum alearga – 1, 2, 1, 2, 1, 2 – simti cum te tin ferm in mana, pentru ca apoi sa te elibereze si sa te lase sa te inalti usor usor. Esti tot mai sus, te urci pe fir si mai sus si ajungi pe coada fasnitoare. Pe fir inca mai vin pasii cu ecou stins – 1, 2, 1, 2, 1, 2 – in soapta, iar tu te pierzi in panorama. “E cosmic” zice cineva langa mine. Ba nu, e ca o dimineata de 1 mai la mare pe plaja. Te misti in jos si toata lumea se fluidizeaza la unison. Astepti in fiecare secunda sa te atinga prima raza de soare si parca iti vine sa intrebi prin jur daca nu are nimeni o crema de soare. Dar hop, stai asa! Esti inca legat de un fir care nu te lasa sa pierzi contactul cu pamantul. Undele le simti si prin talpi. Mai stramba cate unul din nas pe langa tine. “Sistemul de sonorizare e atat de prost ca-mi da fiori…de greata”. E mai ca la caminul cultural, daca nu stai in fata unde se concentreaza toate sunetele. Ma intreb daca mama sunetistului se va face bine vreodata. S-a mai adunat niste lume dar tot pare a fi inca o petrecere privata pentru fani. I feel lucky inca o data. Vreo 200 de oameni placesc la session si se scurg in ei, in timp ce la Martin Plump DJs face coada pana dupa colt. Numai zambet in jur si miscari de apa lina fara franturi. S-a oprit si vantul sunt aici sus stabil si plutind lin, ma las dus si condus.
Horizon 16 strange pe toata lumea in fata pupitrului si zambetele se largesc si mai tare. Te trantesc apoi de nisip brutal si ricosezi greu, jos si tare, indulcit cu acorduri de El Condor Pasa. Cateva scurte intreruperi ale sunetului aduc disperarea pe fetele celor doi. Dar sunt atat de scurte incat ai putea crede ca au fost facute intentionat.
Ritm sacadat suprapus peste melodie de pus peste inima si ea va rade singura. Intre timp Cote redefineste spatiul din spatele pupitrului intr-un experiment de urban clubbing mapping extrem de tare si incredibil de aproape! Stai asa ca vine furtuna. O simti cum se aduna de jur imprejur rea, acoperitoare, presanta, simti o presiune pe cap si o vibratie in talpi ce nu te lasa sa stea locului. Daca tu nu dansezi, te danseaza subbassul pe tine. Fulgere – la ce sa ma astept? Techno beat de incolonare pentru marsaluit pe un drum ce duce la visare si ridica maini in aer aspirational. Urc la pupitru sa fiu mai aproape de minunea asta. N-am mai vazut atatea butoane de la Mathew Jonson. Brilliant!
Distors pe plutire sustinut de techno hotarat. Oare unde ne duce? Paradoxal n-as vrea sa scap niciun moment de miscare, dar incremeneasc admirativ in mijlocul ringului prada emotiilor. Iar se intrerupe sunetul. Revine peste noi puternic electro(cutat). Vocile pe care nu le recunosti, de cele mai multe ori provoaca usoara confuzie: sa dansezi, sa fii atent la versuri, ai fredona ca-ti place dar nu stii ce e. Suna a Depeche Mode dar cine are timp sa verifice? Furtuna e complet dezlantuita – fulgere si tunete de peste tot fara mila pentru boxe, podea si timpane. Nu ai cum sa obosesti oricat te-ai misca pentru ca te poarta firesc si fluid ca o alunecare pe apa care din cand in cand se transforma in cascade involburate. Pe final, la al 3lea bis suntem condusi parca catre un ultim drum, cuminti, dar de fapt este incheierea unei initieri. Negru incheie seara in forta și vesel, dar nu raman pana la final de teama sa nu-mi strice ceva, orice, dispozitia pe care as vrea sa o pastrez vreo 2 saptamani.
Rusii tata, rusii!!
Posted in special guests on February 18th, 2008 by de-dans |
3 Comments
gmail
com
