by DJ Plan B
Ca majoritatea miscarilor culturale moderne, undergroudul traieste bine mersi fara ca participantii sa simta nevoia sa explice fenomenul. Se poate spune ca lipsa de explicatii (a se citi promovare) este chiar conditia sine qua non a propriei existente. Mai mult, a fi underground inseamna in primul rand impartasirea unui secret comun. Un secret pazit de unul dintre cele mai eficiente sisteme: lipsa de interes a publicului larg. In mod aparent paradoxal descoperim ca anonimatul este pana la urma forma suprema de celebritate. Aici intervine insa ce-a de-a doua conditie necesara a miscarii: toate produsele ei poarta amprenta unicitatii. Spre deosebire de creatiile comerciale, cultura underground beneficiaza de totala libertate de a esua. Nu conteaza cat de prost (a se citi nevandabil) sau cat de lipsit de orice suport demografic este output-ul atat timp cat este ceva nou. In faza underground, nu se vine cu solutii la nevoi existente, pentru a pastra discursul in zona economica, ci se creaza altele noi. “Sub pamant”, desi pare ca nu se intampla nimic, totul misuna de viata si de posibilitati inca neimplinite. Asta e teoria.
In practica, descoperim ca nu exista nimic atat de pur precum o miscare underground necontaminata de interese comerciale. Tocmai pentru ca motivul existentei unei miscari underground este de a “hrani” in mod constant si regulat masinaria numita entertainment de masa. Ce ajunge sus, insa, este rezultatul unei selectii naturale atroce, in care filtrul impus de organizatii este doar unul din motivele pentru care Sex Pistols au ajuns staruri si Happy Mondays nu. Si partea frumoasa este ca nimeni, pe orice parte a baricadei muzicale s-ar afla, nu poate sa spuna ca era mai bine bine daca se intampla altfel. Vorba cantecului (underground si el): “Totul vine de la sineeeeee….”
Desigur, a erija zona underground in singura sursa de creatie este o utopie. Majoritatea produselor culturale vin din interiorul sistemului. Nascute si crescute de la zero de o mana ferma. Ce aduce insa in ecuatie, modelul de creatie neinregimentat este acel grad de nebunie care face ca lucrurile sa mearga inainte: eroarea. Cartea, albumul sau filmul pe care nici un studiu de marketing nu l-ar fi dat drept un succes. Iar periodic erorile devin atat de numeroase incat schimba sistemul. Ce vedem noi este, evident, doar varful eisberg-ului. The Beatles este poate cel mai la indemana exemplu.
Traim insa in 2008 si asta schimba niste lucruri. Unul din factorii de selectie pe a carui functionare ne puteam baza era lipsa spatiului la raft. Lumea fizica si nu cea culturala ne limita accesul la underground. Internetul a schimbat asta. Acum rafturile virtuale tind spre infinit. Brusc am facut loc pentru tot si nu mai face sens sa nu ai toata creatia umana, si cu bune si cu rele, undeva pe un server. Tot brusc miscarea underground castiga foarte mult teren in lupta cu mainstream-ul, pierzandu-si in acelasi timp echilibrul si structura. Diluarea profunda si constanta in mijlocul de comunicare duce in foarte scurt timp la reintoarcerea in anonimatul celor cateva sute de milioane de filmulete pe youtube sau pagini de myspace. Si totul reincepe.
Acum, pentru ca suntem pe cale sa distrugem vechile structuri de ierarhizare – case producatoare de film, muzica etc, iar asta se intampla tocmai pentru ca am schimbat modul de comunicare, iar vechile structuri nu s-au adaptat, suntem de asemenea si pe cale de inventa unele noi care sa preia tot lantul trofic al produsului cultural si care sa eficientizeze consumul lui. Cand nu mai e nimeni care sa hotarasca pentru tine intre ce sa alegi si cand tu nu poti face aceasta alegere de unul singur, intervine masina se ne salveze. Algoritmii de cautare, platformele sociale, marile site-uri agregatoare nu sunt altceva decat noile filtre de care ne folosim zi de zi. Ele vor deveni din ce in ce mai bune si spre deosebire de vechea dictatura a subiectivitatii oamenilor care alegeau pentru noi, acum ne asteapta una si mai groaznica: dictatura obiectivitatii soft-ului ce elimina unul dintre cele mai proprii atribute umane – speranta. Asta este provocarea impotriva careia trebuie sa se ridice noul underground.
Posted in special guests on February 13th, 2008 by de-dans |
23 Comments
by special guest:
despre web
prin ’93 m-am intalnit accidental cu muzica electronica in primul club adevarat in care am pus piciorul, pentru ca apoi sa ma las perindata prin variate stiluri, iar prin ’96 am revenit in zona butoanelor si sunetelor sintetizate datorita admiratiei pentru un loc. o casa pe pamant, complet nepretentioasa, ce servea drept internet cafe si cuib de muzica altfel pentru cei care nu obisnuiau sa iasa in cluburi in adevaratul sens al cuvantului. pionier indraznet intr-ale drumandbass-ului, breakbeat-utului, psy, goa si a experimentarilor de tot felul, webclub a reusit sa stranga sub palaria sa psihedelica un public omogen, constant, un grup de prieteni supradimensionat, mereu acolo, niciodata aproape. cu oamenii de acolo, pe care ii cunosti invariabil, ai fi putut foarte usor sa faci un film romanesc de care nu ti-e sila, o campanie publicitara premiata la golden drum, sa montezi o piesa multimedia, sa produci in totalitate un album, sa editezi o publicatie si mai nou sa creezi un trend demn de urmat. sunt acei oameni impuls cu care te-ai duce la club dar ai vrea sa si stai sa vorbesti fara limita de timp si creativitate. web-ul ramane locul unde mi-am cunoscut jumatate din actuala aventura personala cu care ma intalnesc mereu numita viata mea si ultimul bastion al bonurilor de consumatie procent din intrare. in camerele semiobscure s-au nascut idile cu ochii incetosati si s-au destramat relatii in ritm de dans langa soba regelui ciuperca pentru a face mai apoi permutari acceptate unanim. sunetul e prost, te-ai obisnuit cu el asa dar nici nu ai vrea sa fie altfel, dar muzica e buna bautura e pentru orisicare iar soundul e din toate stilurile, mai eclectic decat oriunde. aici mi-au bucurat ochii primele proiectii si vj acturi, si tot aici am fost cel mai aproape de artisti adevarati la primele live-uri in club. undeva intr-o cutie din dulapul lui dreamrec se ascunde corect arhivata celebra colectie de flyere din galeria personala a lui milos, aniversarile, lansarile suie sau revelioanele trecute. webul se incadreaza in seria locatiilor care vin si pleaca, in care s-au mai inscris cafeneaua underground si megasecreta a lui alien pimp unde m-am bucurat la cel mai frumos afterparty cu sonya moonear, petrecerile de miercuri seara nomade sezoniere din livingul bar de pe straduta de langa 1 mai, podul lemnos mereu primitor rocca, la mansarda oasis si subsolul neterminat al cafenelei actorilor si spatiul betonat de la cina, martor al atator evenimente greu de uitat. atunci cand iti propui sa mergi “la web” nu trebuie sa citesti neaparat cine e pe lineup in seara asta, stii doar ca va fi bine si o seara plina se deschide, alaturi de personaje pe care le gasesti acolo since ever ca ionas, oana (multumim pentru 12 ani de confort psihic sporit), marika – vesnic canditat la categoria debutant la primele editii ale premiilor nights.ro si multi altii. in 2008 insa moare o epoca si cu ea o parte din noi. peste 3 ani vom trece nostalgici pe 1 mai pe langa un imens bloc de sticla ce adaposteste biropati corporatisti ce vor calca in picioare amintirile ingropate brutal sub tone de otel, scoala neconventionala de muzica si stil de viata care a marcat generatii timp de mai bine de 10 ani. poate cineva sa estimeze cam cat valoreaza toate acestea? 1,7 mil euro! se baga careva?
Posted in special guests on December 1st, 2007 by de-dans |
11 Comments
by special guest:
oricat ti-ai propune sa stai un weekend linistit acasa, daca te-a prins microbu n-ai sa reusesti defel sa rezisti tentatiilor. daca nu e clubbing extrem cu pre main si after party, tot se strecoara macar un bar, un ceai dansant sau vreun home party extins. cam dupa acest scenariu s-a mulat si weekendul tocmai incheiat deschis tocmai de joi.
am facut o incursiune rapida in vechiul dar tot timpul nou si inovator b52, unde disco circus abia demara, eveniment pus la care de tom wilson si logan. in mijlocul saptamanii la beciul cu elice se iese la afterwork, domni cu camasa in carouri, doamne gravide fumand slims, donsoare cu perle peste helanca si sales manageri burtosi. nu rasuna bine boxele de new rave londonez ca sefii de departament vin cu halba in protap la pupitrul – urcat nejustificat la balcon – butonat de tom.
“auzi, da’ ceva asa… mai latino dance nu ai? sau un chillout frumos? sau nu, nu mai bine ceva tare… slayer! slayer ai?”
dupa o cautare fake tot ce se gaseste este un thievery corporatist obosit, dar nu suficient de mult, care ridica indexurile cheliosilor si colturile gurii pana la urechi. jos copiii emo se imbata impasibili, simtindu-se ca acasa.
vineri e seara robotilor la web, cu cipuri de expati – djs with bad haircuts & logan (again). good to be home feeling, cocktail style intercalat cu reprize de dans minimaltech si new rave, proiectii made in london si ceaiuri tamaduitoare indulcite cu alcool.
sambata e seara de scouting de locatii pentru evenimentele viitoare. inauguram fabrica (stereo mc’s), vechiul testpoint which just got posh, dar chinuit, de obor si care aduce izbitor a gossip, daca reusesti sa treci de scarile metalice orbitoare si de reflectorul albastru ca la clasicele concerte rock. bautul unei beri se poate transforma intr-un quest, dar poate e mai bine asa daca stai sa te gandesti la toaletele voyeurist-exhibitioniste. in jur putine fete cunoscute dar pare genul de event special facut pentru o comunitate deja formata care ar iesi, dar n-are unde. intorc capul si dau de justin timberlake si parca un pic mai incolo il zaresc si pe pharell. hip hop si old school rasunand in forta. muzica cu wup wup pentru care am venit pregatiti sa nu ne placa, dar ne place. senzatia serii e jump around, venita din casa durerii dar care aduce zambete, buna dispozitie si un entuziasm sincer ce ne ia pe sus la dans dar sunt nevoita sa refuz in hohote de ras – am auzit ca pe-asta a pus-o si andy fletcher. imi dau seama cu aceasta ocazie cum minimalistii s-au dus prea pe muzica, s-au luat prea in serios si au uitat bucuria naturala. confuzat cu o ora inainte sau inapoi vjul extrem de inspirat face loopul mai lung si fuge cu noi la kid loco.
la flama events same old good story – stupid music, great fun. nu ne dam seama exact ce s-a schimbat la live music dar e al doilea club din seara asta care arata mai rau decat ca inainte dupa renovari si redecorari. la cum arata barul nu poti sa speri sa ceri mai mult decat o cola normala. toata lumea s-a imbracat frumos pentru seara asta si circula zvonul ca ar fi efectul pink martini. spre dimineata se merge la victor in masa pentru ca sta bine. cruising printr-un bucuresti populat pietonal in zori de zi, suntem ultimii mohicani la volan intr-o mare de taxiuri
Posted in special guests on October 28th, 2007 by de-dans |
2 Comments
gmail
com
