Probabil ca primul lucru pe care ar trebui sa-l stiti despre Heathen Audio este faptul ca in spatele lui se afla doua persoane. Fiecare dintre cele doua mixuri apartine unuia dintre noi si are o poveste diferita.
Side A: Instinctiv, tot timpul am cautat un lucru anume la muzica peste care imi trec timpanele. De vina pentru asta a fost o anume predica pe care mi-a tinut-o profesoara de muzica in generala. Foarte traditionalista si limitata, ea sustinea cu ardoare ca in muzica nu o sa existe niciodata ceva mai bun decat compozitiile marilor clasici. Daca in 2008 muzica electronica a fost conturata in trei D (dupa cum sustine Peter Chambers de la RA) pe atunci doamna Rotaru stia doar de cei trei B (Bach, Beethoven si Bhrams) si-si oferea elevii ca ofrande la altarul lor.
Dupa cateva auditii la amenintarea aratatorului, am inceput sa inteleg si motivatiile din spatele conceptiilor fixe cu care ea se mandrea. Un compozitor de calibru inalt are capacitatea sa compuna simultan pentru toate instrumentele pe care le are la dispozitie. In cazul unei orchestre clasice spre exemplu, el are capacitatea sa compuna muzica pentru aproximativ 12 tipuri de instrumente diferite. In mod miraculos, rezultatul final al procesului de compozitie exprima tousi o armonie perfecta. Exact asta am inceput sa caut si in muzica electronica pe care tocmai incepeam sa o vanez.
Din pacate, de-a lungul timpului am gasit foarte putine performance-uri sau set-uri capabile sa atinga, macar tangential, nivelul respectiv de armonie compozitionala. Unele exemple recente ar fi ‘Songs From The Beehive’ si ‘Where You Go I Go Too’, dar pe astea le stiti cu totii. Ce s-ar putea sa nu stiti totusi, e o anume prestatie semnata de Apparat pentru festivalului canadian Mutek. Nu e deloc veche, e doar din 2005, dar complexitatea ei, armonizarea elementelor si faptul ca e o prestatie live, inca ma fac sa astept momentul in care o sa existe si virtuosi in materie de muzica electronica.
Foarte intens, deep, emotional. Sasha si Digweed au pus la bataie pe Northern Exposure cateva din clasicele piese cu care am crescut. Mixul nu mi-a lipsit ani la rand din calatorii. Mi se pare un trip frumos de la inceput si pana la final. Enjoy!
Sasha And John Digweed – Northern Exposure
Hip-hop, funk, alternative, punk. Un mix eclectic semnat de Liam Howlett, din seria Back to Mine, care a rupt in doua multe petreceri. Prodigy is Prodigy…and no comments!
Hernan Cattaneo – Resident Live From London 26.06.2004 part 2
De aici a inceput totul. A fost pentru mine the gateway set pentru ca pe el am intrat in lumea asta. Fusesem toata viata maxim de retincent la tot ce inseamna muzica electronica de dans si va consideram pe toti niste cocalari care ascultati piese dubios de lungi si fara nici un sens. Intrarea s-a facut tarziu si toxic. Neasteptat, dar radical. Ceva s-a rupt atunci si m-a deschis spre o lume pe care nu o banuiam dar pe care am adorat-o din prima clipa. Minunata lume noua. Maximul de adoratie si irationalitate. Nu intelegeam nimic, nu stiam nimic, nu legam nimic cu nimic dar, la dracu, era superb. Setul asta e unul dintre cele pe care le-am ascultat la exasperare in perioada aia, pe care il stiam pe de rost, pe care il puneam oricui statea sa-mi asculte predicile extatice. Se leaga de el unele dintre cele mai intense trairi ale vietii mele, unele dintre amintirile care o sa ma urmareasca o viata intreaga, si unii din cei mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut. Toate inca mai exista, muzica s-a mai schimbat.
Justus Kohncke – live 20.02.2006
Alt set care m-a marcat profund si care inca reprezinta pentru mine una din culmile cele mai inalte de simtire pe care a putut sa ajunga muzica asta. Cand am gandit prima oara rubrica asta mi-am dorit sa ascult seturile “de suflet” ale cunoscutilor, seturile pe care au trait intens si au simtit enorm. Putin conteaza obiectivitatile reci cand esti transpirat si transfigurat. Daca Cattaneo era bucurie naiva si full on de main, live-ul asta e extaz de after. Cred ca are ceva de-a face cu extenuarea care deschide. Muzica asta e facuta sa fie dusa pana la capat, pana la limita rezistentei, cand ai tot corpul numai scarite si ciocanele. E monoton ca un after perfect cand tot ce iti doresti e beat-ul ideal care sa nu se mai termine niciodata. Cine il schimba e un barbar. A se asculta la afteruri de afteruri in apartamentele prietenilor. Si pana la capat, va rog. Das ist Musik!
“This is not mono, this is not stereo.” Primul set, un episod al unei emisiuni radio japoneze pe care am găsit-o într-a 12-a pe net, e printre primele contacte pe care le-am avut cu Dub-ul.
Dub from outerspace vol.15 [2002]
Al doilea mix (pe care l-am ascultat cu un an mai târziu) e unul de IDM melodic și a avut ceva influență asupra stilului meu muzical. Lucram la Solar în perioada aia.
Primul set are in spate o poveste foarte draga mie, este vorba despre o descoperire suprinzatoare. Stateam intr-o seara de vorba cu parintii mei, cand mi-au cerut sa le pun cateva piese care imi plac foarte mult, care inseamna ceva pentru mine, justificand ca sunt interesati sa afle ce fel de muzica ascult. M-am uitat in libraria de la iTunes, am ales coverurile facute de Balanescu Quartet dupa Kraftwerk si am inceput cu “The Model”, dupa care am pus “Robots”. Muzica era in fundal, discutiile cu ai mei continuau, pana la un moment dat cand mama a tresarit, a intrerupt discutia si a spus: “astia sunt Kraftwerk, e piesa The Model”, pe care ea o asculta in tinerete alaturi de prietenii ei, in cercuri restranse, pe benzi de magnetofon aduse din Germania de romani fugiti din tara, in Serbia. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns sa aflu ca mama a ascultat Kraftwerk in tinerete, a intervenit si tata. Si el stia piesele, doar ca in acea perioada era mai ambiental, asculta mai mult Tangerine Dream. Discutia s-a mutat astfel spre zona asta, iar eu am inceput sa caut pe net seturi de atunci. Asa am descoperit setul asta, adica un live de doua ore, din Reichstag Berlin 1987.
Tangerine Dream – Live @ Berlin Reichstag [1987] / download
Primul e pentru seara Kompakt din 2004, in vremurile in care artiştii nu-si permiteau pre mult eclectic in set. Preferinţele, propriile producţii si afilierea la un singur gen muzical făceau ca seturile de tehno, minimal,minimal-tech sa fie unitare si etanşate, după modelul identic al compoziţiei unei piese, cu intro, burta si final. Oamenii astia trei pare-se din mix ca s-au simţit extrem de destinşi si detaşaţi, poate cumva highlight-ul serii. Melodiile sunt de tot soiul si predominant de-a lungul celor 30 de minute e un zgomot postpus pe care fie-l toleraţi, fie-l ignoraţi.
Superpitcher & Ada & Koze @ Kompakt Night 2004 Groningen / download
Cel de-al doilea e ceva mai exclusivist, pus cap la cap de doi indivizi cu multe alter-ego-uri, Sumo& Bangana sau Alf Tumble & Combo. e mai nou, blogabil, discotech, cu de toate, de la Roland Appel la Junior Boys. tartina audio .enjoy!
Urmatoarele seturi au fost si vor fi mereu pe primul loc in topul meu personal. Sunt doua seturi care pur si simplu m-au marcat extrem de profund la momentul respectiv. La primul, cel al lui Burridge de pe La Mania Beach nu am fost prezent din pacate, eu ajungand pentru prima oara pe litoralul electronic romanesc cu 12 zile intarziere, mai exact la prima venire a lui Sasha in Romania. De atunci, setul lui Lee cred ca a fost ascultat de peste 100 de ori in decursul a 2 ani, culminand cu un intreg 1 mai in 2004 pe repeat, chiar si cand dormeam!
Lee Burridge @ La Mania Beach – part 1 [2002]
Lee Burridge @ La Mania Beach – part 2 [2002]
Al doilea set este probabil cel mai eclectic ascultat de mine vreodata. Sunt probabil cele mai zdruncinatoare sentimental sau tamaduitoare spiritual doua ore de muzica mixate ever. Exagerez, se poate, dar este cel mai plin de emotie set pe care am avut placerea sa-l ascult in viata asta.
Danny Howells @ Essential Mix Radio 1 Pete Tong [2002]
Posted in top2ever on February 13th, 2009 by fresh good minimal |
9 Comments
gmail
com
