Le scriu oricum pe toate cam la fel, dar de dragul subiectului, sa fac macar o scurta introducere despre unde se incadreaza exact muzica asta si cat de bine e primita aici. Ei bine, proiectul e alcatuit din doi belgieni cu nume italienesti, adica Aeroplane e Stephen Fasano si Vito De Luca.
Cand faci introducerea in opera unui nume, e musai sa fiu pozitiva si bine intentionata. Merg cu Myspace-ul in paralel pentru ca se aude a gramofon. Oricum, presupun ca multi dintre voi cei prezenti ati ramas cu gandul la muzica de vineri seara, de la Cabaret, la petrecerea unde toti aveau impresia ca au ajuns din greseala, dar au nimerit exact la momentul potrivit. Tot spirit disco ii spun eu, probabil pentru ca folosesc frecvent concepte uzate. Altii i-au spus forma de electro, cine stie. In capul paginii d emy space apare Psychedelic / Emo / Italian pop, putin cam exagerat zicem noi. Aeroplane exceleaza prin remixuri, dintre cele rare la vedere.
Muzica lor se impaca bine cu labeluri ca Modular sau Piccadilly Records. E de dans, dar nu se incadreaza in sfera track-urilor optzeciste care actual nu au nici o salvare in fata penibilitatii. Tocmai pentru ca e foarte multa muzica in prezent si nu te mai poate satisface decat ceea ce te uimeste cu adevarat, producatori ca Aeroplane aleg sa compuna pentru alte destinatii. Chiar daca s-a vazut clar ca muzica asta imprecisa face bine la tonus inopinat, multi prefera sa asculte Aeroplane in contexte destul de intime. Carevasazica nu prea e de mixat. Asa cum valoarea unui gen muzical neutru precum jazz-ul e rareori contestata, muzica belgienilor e bine primita uite ca si pe freshgoodminimal. pas mal. Domnisoara la dispozitia dumneavoastra.
Minimal house si techno experimental cu influente din Stockhausen, Steve Reich, Kraftwerk, Throbbing Gristle. Acesta este Akufen. Artistul de la care a plecat obsesia minimal, intr-o perioada romanesca care ma facea sa cred ca, in afara de progressive nu mai exista nimic. Daca nu era Fabric 17, acest blog nu exista. Sa vedem ce are de spus artistul despre ceee ce face, despre ceea ce ne face.
“Cel mai provocator aspect al muzicii este cel mai probabil sa te reinventezi pe tine. Este greu. Dar va trebuie să faci asta, altfel devii o copie palida a ta, iar formula devine plictisitoare. Trebuie să surprinzi constant, mai intai pe tine, iar apoi pe ceilalti. Dacă doresti să urmezi o carieră lungă de-o viaţă, nu poti servi acelaşi fel de mancare la fiecare masa.
Ma joc cu genetica muzicii. Despic sunete din diferite surse de zi cu zi; are loc o mare fuziune a acestor elemente intr-un mare organism. Principala idee a colajului de sunet exista deja de decenii: suprarealismul, ritmul poetilor. Toti au facut-o cu sunet, film, pictura si scriitura. Se bazează în primul rând pe intuitie. La prima vedere pare fara sens, dar in subconstient are tot sensul din lume. Deschide o fereastra la o imagistica care variază la fiecare spectator. Acum, voi folosi eu aceasta metoda pentru totdeauna? Aş spune că da, atâta timp cât semplarea nu va fi recunoscuta legal ca formă de artă pură.
My Way – Skidos [2002]
Cand mi s-a definit stilul ca microhouse a fost de fapt citatul jurnalistului de la XLR8R si al prietenului Philip Sherburne. Ea a fost reluata destul de mult. Din punct de vedere tehnic si politic insa, prefer sa ma definesc ca micro samapling, pentru ca este o muzica care se bazeaza pe sampleuri, iar cine ma cunoaste stie ca am sa fiu mereu un sample junky. Simt importanţa reciclării sunetelor, la fel cum o simt si pe cea a resurselor naturale.
Hawaiian vodka party – 3e Tournée [2003]
Sintetizatoarele sunt intr-adevăr la îndemână atunci când am chef sa cant o parte melodica sau vreau sa creez o structură de percuţii, coloana vertebrală a unei piese. Încerc sa nu abuzez de softurile pentru sintetizatoare, deoarece sunt prea uşor de identificat. Voi incerca pe cat mai mult posibil să blurez dovezile de utilizare a unui sintetizator. Vreau ca muzica mea sa fie cât mai vaga posibil din punct de vedere al modului în care a fost făcuta. Cea mai buna muzica pentru mine este cea pe care o nu o poti identifica, atunci cand muzicianul are o limbă pe care nu o poti decoda. Prefer mai de graba să reciclez sunete de pretutindeni, de la TV, de la radio, de la robotul telefonic, sa fac field recording. In doar un metru patrat din apartamentul tau există nenumărate posibilităţi de sunet. E ca si cum ai fi din nou copil.
Architextures – Architextures 1 [2000]
Pentru live folosesc Ableton Live, care este standardul pentru o multime de muzicieni. Este simplu, de încredere şi interactiv cum nu este nici un alt software. Pentru scris muzica folosesc Fruity Loops, care acum se numeste FLstudio si este sequencerul meu principal. Il folosesc de sase ani si inca nu m-am plictisit de el. Este un sequencer de bază, care iti permite să stratifici cât mai multe sunete si loopuri. Este exact ceea ce am nevoie pentru ceea ce fac eu. Nu sunt un fan al efectelor, deoarece cred că prea multa prelucrare ucide dinamica, la fel cum a spus şi Robert Schumann, daca stai prea mult pe pedala de pian este enervant si are menirea sa camufleze greselile. In afara de FLstudio folosesc de sase ani Sonic Turnatorie Soundforge. Este samplerul meu principal, foarte puternic şi intuitiv. Sa nu uitam să menţionăm şi plug-in-urile şi componentele hardware, cum ar fi Elektron Machinedrum, Roland MC-202, un Nordlead 2, un sistem modular Doepfer A-100 si o chitara Fender Telecaster. De fapt, nu e nici un mare secret, sunt doar multe trucuri la îndemână si multe ore in care incerc lucruri. Totul este despre acoperirea urmelor”.
Guillaume & The Coutu Dumonts este cu siguranta un nume care intra greu pe flyer. Artistul este pasionat de formele hibride de expresie muzicala. Imbina funk cu house, techno, gospel, swing si afro-beat, percutii organice si soul instrumental. In colegiu, a studiat percutie clasica si a fost percutionist intr-o trupa de funk. La universitate a invatat percutie electroacustica si a cantat intr-o trupa de jazz contemporan, impreuna cu care a si scos doua albume si a facut un turneu in Senegal, in Africa. Nu si-a terminat studiile, “pentru ca tot acel mediu academic devenise plictisitor. Muzica contemporana, in general, este foarte ermetica. Precum compozitiile, piesele sunt memorate si nu trec mai incolo de asta”.
Guillaume & The Coutu Dumonts @ Piknic Electronik 18.05.08
Calatoria in Senegal insa, a dat orizonturilor sale muzicale o noua culoare, definita de ritm. “Cu siguranta ma voi intoarce acolo, mai ales in Casamanece, o regiune in sudul tarii, chiar langa Cote d’Ivoire. Jola este grupul etnic dominant, canta la kora, care este un instrument extraordinar. In plus, au o traditie muzicala nemaipomenita. Daca te duci si mai in centrul continentului, traditia este si mai inradacinata. Traditia Kora este foarte sofisticata si foarte cool”, povesteste Guilleume.
Este atat de frumos vara, dar acum, iti doresti sa vina toamna. Ai vrea sa te urci pe Intercontinetal si sa tipi din toti rarunchii: Efdemin la Martin, pe 31 octombrie!
Romantic techno, minimalism german si house american, toate impachetate intr-un set relaxat, despre care ai fi scris mai multe, daca nu ai fi fost atat de impresionat de neasteptat. Ti s-a pus ceva in gat, ceva in stomac si speri din suflet sa retraiesti experienta Efdemin la Sonar.
Acum doi ani, Trentemøller si-a stavilit incalinatia catre tech house, a iesit de la pupitru si a uimit pe toata lumea cu albumul The Last Resort, o colectie serioasa de vibe ambiental, aproape cinematografic. Un an mai tarziu, a luat exemplul lui Mathew Dear si a format o trupa. In prezent, poarta albumul in turneu, prin Europa. Este acompaniat de un basist – Mikael Simpson, un percutionist la baza designer vestimentar – Henrik Vibskov si un maldar de synth-uri, calculatoare si cabluri. Vor ajunge si la Navodari, pe 11 iunie.
Trentemøller: The Very Last Resort
Nu va asteptati la muzica de dans. The Last Resort este un album atmosferic, aproape ireal, care spune o poveste de la prima, la ultima piesa. Este o calatorie cu influente din indierock, muzica clasica, jazz si dub. Straneste tot felul de emotii prin miniaturi melodice subtile, ambiante visatoare, beaturi prafuite, excursii pline de groove si piese doldora de deep. Caleidoscopul muzical in continua schimbare reflecta de fapt viata artistului, “gandurile mele, nevoile mele, nesiguranta, dorintele mele cele mai puternice. Poate din aceasta cauza este in intregime instrumental”, spune el.
Trentemøller with band
“In aceasta muzica sunt mai multe layere. Muzica de dans este functionala, are menirea sa faca oamenii sa se miste, in timp ce cu acest stil poti exprima mult mai multe sentimente, cum ar fi melancolia. Exprimarea emotiilor are mult mai mult potential decat in muzica de dans. Nu vad de ce ai pune melancolie intr-o piesa de dans, pentru ca oamenii nu vor sa se intristeze pe ring”.
Desi este cu certitudine un album electronic, The Last Resort incorporeaza totusi tobe, chitare si alte instrumente acustice pe care n-am stiut sa le traduc in romana: celesta, glockenspiel, melodica. Pe alocuri se aud scratch-uri. Live, pe scena, spectacolul te imbata cu visualuri elaborate de Karim Ghahwagi, autorul video-clipului de mai sus.
The Mission Dance Weekend / vineri / 11 iulie / Navodari / Hanul Piratilor
Posted in art.ist on June 30th, 2008 by fresh good minimal |
5 Comments
Ceva a revoltat in tine entuziasmul de primavara. In loc sa fie calm, melancolic si visator, demn de pastelurile proaspat inflorite, il simti ca o bila de energie in gat. Iti arde esofagul si te face sa tipi. Poate s-a intepenit in tine “anarhia” din jurul summit-ului sau poate te-a starnit Dat Politics, la Rokolectiv, cert este ca americanul Dan Deacon, artisul rotund, cu rame rosii, lipite cu scotch, ti-a asediat in viteaza creierul, precum un soldat electronic, cu mii de beat-uri impulsive. Vrei sa dansezi, sa te zbati si sa faci zgomot.
In muzica lui, totul pare absurd, mult prea rapid ca sa fie real, mult prea constant in viteza ca sa nu existe. O frenezie de loop-uri construieste ritmul intr-o impetuozitate nervoasa de sunete abstracte care te transforma in dans spasmodic. Este o hiperactivitate sonora care da aspectul, atat tie, cat si lui, unui maniac post punk. Universul nu mai are nici un inteles, asa ca, de ce sa nu-ti faci de cap atata timp cat isteria se revarsa din boxe? Sa fie noise, in supra doze!
Cand face live, americanul pare sa fie preocupat doar de ce suna bine pe moment (!). Muzica da navala peste tine cu tempouri care iti intepenesc mintea si isi lasa amprenta. Iti place sau nu. Cale de mijloc nu cred ca exista. Muza lui este influentata de new rave, punk rock si pop, de muzica din Looney Tunes si The Simpsons. Peste toate, domneste improvizatia si spectacolul. “As putea provoca audienta la o discutie, as putea spune ceva ridicol, cum ar fi cateva numaratori inverse elaborate si fara sens, poate le cer sa stea in cerc, pentru un concurs de dans. Dar, de la noapte la noapte se schimba atat de multe, asa ca niciodata nu stii”, spune artistul. In timpul show-urilor, Dan Deacon implica audienta in spectacol, intr-un mod atat de banal si de copilaresc, incat toata lumea ii face jocul cu un entuziasm salbatic.
“Minimalismul in muzica permite ascultatorului sa proiecteze mai multa imaginatie in ceea ce asculta. Te face sa te gandesti mai mult la ceea ce ai tu de dat, pe plan mental, pe plan creativ. Daca ai un rezultat neinsemnat, trebuie sa reduci, sa smulgi din radacina toate lucrurile care nu-ti sunt necesare. Rezultatul final este lucrurile care dospesc de caracter, de viata si de culoare. In multe feluri, asa e si viata.
Presupun ca va avea loc un fel de atac asupra minimalismului, o diversiune. Nu pentru ca oamenilor nu le place, dar pentru ca, mental, trebuie sa mergem mai departe. Odata cu schimbarea generatiilor, o parte dominanta din demografie, tineretul va decide ce ramane si ce pleaca. Acest lucru va fi complet valid numai in interiorul trendului lor, pentru altii, ca tine si ca mine, va fi inca recunoscut. Sa prezicem unde ne indreptam nu este important. Sa ne asiguram ca generatiile care vin au referinte la care se pot raporta, asta este foarte important. Minimal, techno, detroit techno, trance etc, toate sunt rezultatul aceluiasi cerc sau aceluiasi elesteu cu idei.“
“Techno ca forma artistica are acelasi filon ca si tehnologia. De fiecare data cand scoti un disc. Nici macar nu este despre cosmetizarea piesei, cu BPM-ul sau cu sunete. Poate fi un sunet pe care il auzi in fiecare zi, ca 909. Secretul consta in ceea ce face producatorul cu el. De aceea am scos albumul Cycle 30 (Axis 008). Nu era chiar o piesa de dans, ci mai mult un mesaj catre tinerii producatori, sa stie si ei ca, inca sunt multe lucruri de facut atunci cand produci o piesa. Nu trebuie sa-ti cumperi echipament analog. Cycle 30 este tot digital. Nu se aude nici macar un sunet analog. Te porti intoarce in ’86, sa cumperi un disc 303 si sa-l playezi la 45 rpm (viteza de rotatie a placii) si sa ai acelasi rezultat cu ce iese astazi pe piata. Eu am facut aceste loop-uri ca sa explic ca o piesa nu are inceput si final. In acelasi timp, iti schimba modul de gandire ca DJ. Piesa nu inseamna constructie, piesa trebuie sa fie materie prima pentru constructia unui set. Poti sa fii tu cel care are o idee geniala. Iti trebuie insa, mult mai multe skill-uri ca s-o mixezi. Cand oamenii incep sa faca piese pentru ca stiu ca unui anumit tip de multime ii va placea, bate scopul initial. Nu mai este arta.”
Hight Tech Soul este primul documentar despre techno care dezbate radacinile stilului comparativ cu istoria culturala a orasului Detroit, locul in care s-a nascut. Este doldora de interviuri cu cei mai buni exponenti, dar se focuseaza pe inventatorii genului – Juan Atkins, Derrick May si Kevin Saunderson. Surprinde relatiile dintre ei si intrigile personale din spatele muzicii. Richie Hawtin, Jeff Mills, Carl Craig, Eddie Fowlkes explica de ce techno nu ar fi putut veni din alta parte, decat din Detroit.
Cele 64 de minute de documentar (video) includ 17 minute bonus, segmente de interviuri care nu si-au gasit locul in film. Se critica alti artisti si se vorbeste despre droguri. Un profesor englez de la o universitate americana povesteste istoria orasului Detroit si explica de ce acest oras reprezinta mai mult decat orice, spiritul american. Producatorul si DJ-ul Blake Baxter vorbeste in detaliu despre echipamentele folosite de un DJ si le demonstreaza stiinta, vocal:
gmail
com
