“For culture to matter, it goes beyond the artwork itself, to the people who experience the artwork and then share it with others — thereby connecting with each other and the artwork itself. And while people sit back and claim that remixing is “stealing” or “lazy” or “not art” at all, that’s totally missing the point. Art is not about just the creator. Without the shared experience, it’s a lot less valuable — and what we’ve done with copyright laws is make it that much more difficult to share that experience through our own eyes and our own cultural views. And if you don’t see the shame in that, then you’re missing a lot.” Mike Masnick
<<La această sesiune de audiţie ne înroşim de plăcere ascultând pentru structura şi contextul unei muzici “erotice” şi devoalăm fără inhibiţii profilele noastre sociale de melomani erotomani.
Ok, cu toţii cântăm sub duş. Toţi fredonăm sau postăm piese ce sunt la urma urmei mult prea personale şi chiar manipulative. Da, urechea e singurul organ ce nu poate fi închis.
Să adâncim atunci impresia că muzica este un mediu misterios în care putem învălui senzaţiile noastre cele mai intime. În numele intimităţii pe care o căutăm pentru perpetuarea speciei şi artei. “fuck me!”>> sambatasonora.blogspot.com
Festivalul Iarmaroc vine la pachet cu VARA, intre 21 si 23 mai, intr-o padure fara denumire, in afara Bucurestiului. Multe scene, multe stiluri muzicale, multe activitati conexe si alte detalii in curand, stay tuned. Infected Mushroom, prima trupa anuntata, acum doua saptamani, a avut menirea a ferici fanii psy. Astazi, organizatorii vin cu o noua veste: dOP live la Iarmaroc!
dOP este un trio parizian care canta impreuna de 20 de ani. Cei trei se cunosc din copilarie. Produc in virtutea ideii ca muzica de dans poate fi organica: instrumente reale, voci si metoda clasica de compozitie. Au descoperit muzica electronica de curand, dar ei vin din zona blues, free jazz, raggae si pop experimental. Cand au inceput, in 1994, cantau cover-uri rock ‘n roll in trupa “Music Day”. Clement Zemstov era la tobe (doar un snare si un bass drum), Jonathan Illel cu vocea, iar Damien Vandesande la saxofon. Exista si un al patrulea membru, Ramon, care canta la chitara, dar a murit subit si trupa s-a destramat. Din acest motiv, nu vei auzi niciodata chitara in muzica lor. Dar acesta este cam singurul instrument care nu se aude.
“Am cantat multe si toate ne-au influentat, dar ne-au si facut sa incetam a mai produce unele stiluri muzicale”. N-au mai facut jazz pentru ca era prea serios pentru ei, “no money and not many women, too many old people”. N-au mai facut reggae pentru ca nu sunt rastafarieni si nu voiau sa poarte dreaduri, “even if we smoke a lot”. N-au mai facut hip-hop pentru ca era periculos, si nici muzica clasica, pentru ca prea repetau aceeasi piesa in fiecare seara. “Pop n-am mai facut pentru ca iubim muzica prea mult”. Nici muzica electronica nu le placea. Dar au ajuns in Berlin, la Berghain, cu Noze, dupa care au mancat cireasa de pe tort la Bar25. Si asta a fost.
Joakim And The Disco live @ Chestionabil Joint 6, 12 Februarie 2010, The Ark
Mai stiti cand trebuia sa vina Joakim la Sarbatoarea Muzicii (organizata de Institutul Francez in 2006) si din cauza conceptului cu multe locatii prin tara era cat pe ce sa puna la Buzau? Cum ar fi fost asta?. Noroc ca a trebuit sa mai asteptam 3 ani ca sa o facem ca lumea. Seria Chestionabil Joint este cel mai bun lucru care s-a intamplat scenei muzicale de la noi in ultimul an. Din pacate si singurul.
Joakim Bouaziz este un francez de origine marocana cu o agenda destul de incarcata. Cand nu trece prin filtrul personal de remix numele hot ale electro-ului momentului (Cut Copy, Metronomy, Late Of The Pier, Simian Disco Mobile, Annie), Joakim e sef suprem si administrator al unuia din cele mai importante label-uri ale undergroundului parizian (deliciosul Tigersushi), produce subsecvent trupe din propria ograda (Poni Hoax, Panico) si, da, deloc pe ultimul loc, scoate albume sub numele sau. Daca ai intreba un critic ce anume canta Joakim, sigur ar scapa din vedere ceva pentru ca asemanarea cu un Beck mai weirdo e destul de corecta: numai pe ultimul album “Milky Ways” creat impreuna cu trupa sa live The Disco se remarca post-rock, italo-disco, rock psihedelic si electro-funk; eticheta de eclectic se completeaza cu albumele anterioare in care Joakim a jonglat cu art-pop-ul, ambientul si electro-ul. Probabil de vina e si formatia sa de compozitor cu Conservator la baza, dar cert e ca un show cu el si The Disco plus un DJ Set va va crea impresia ca ati vazut un adevarat festival de trupe in aceeasi seara. Pe 12 februarie, la FRONT/The Ark, noul event Chestionabil Joint e mandru sa va demonstreze live acest lucru.
Juju & Jordash sunt doi evrei fugiti din Israel la Amsterdam si de curand adoptati spiritual de Detroit unde muzica lor a lovit foarte puternic. Amandoi vin din zona jazz (au avut o trupa de hard-bop si free jazz) si aduc o multitudine de elemente si abordari de acolo in muzica electronica, rezultatul fiind un techno ce eludeaza formula, imprevizibil, aproape improvizat. “jazz is the teacher”.
on israeli politics: “My feelings are too overwhelming to describe in polite written words… They are best expressed by yelling obscenities in Hebrew followed by swallowing a Xanax or two…” MLAT interview
Weekendul dureaza o zi. Seara incepe cu o sesiune linistita de dub, oferita de crew-ul Cubecast. Bogdan pune muzica la Subcochet (intrarea 15 ron), iar fetele PISI Love sarbatoresc un an de petreceri – cine gaseste locatia, inseamna ca le cunoaste.
gmail
com
