Okosanu @ MNAC

text by Bogdan

Incepi seara de vineri cu o plimbare linistita spre MNAC. Ajungi pe Bd. Libertatii, esti pe trotuarul din fata Casei Poporului, te uiti in dreapta si simti cum te apasa monumentalitatea cladirii, aproape ca iti vine sa schimbi trotuarul. In fine, dai coltul, intri in curtea muzeului unde e atat de liniste incat crezi ca se va intampla ceva in secunda aia, dar camerele de supraveghere iti zic: don’t panic, CCTV is here! Dupa ce scapi de detectorul de la intrare, ajungi la etajul 4 unde baietii de la Okosanu isi pregatesc calatoria naturalista prin padurea Bieszczady, sau cel putin asa ti s-a spus inainte. Unul dintre ei face scratchuri cu nasul si fruntea pe un cd-player, celalalt il urmeaza cu aceleasi gesturi, doar ca pe trackpadul de la laptop.

Incep cu imagini urbane, oameni care asteapta sa treaca printr-un “check in” ca de stadion, sustinute de sunete cu nivel ridicat de noise. O tin asa o perioada, incepe sa te irite atata noise, insa usor, usor se schimba imaginea, apare un caine, apar niste peisaje, ceva natural, o padure, se schimba si muzica, devine mai calma, un ambient dragut. Incerc sa gasesc o logica in ce se intampla acolo, ma gandesc ca duritatea sonora din prima parte este cumva atribuita spatiului urban iar trecerea spre zona mai naturalista a imaginii aduce cu ea si relaxarea muzicala pe care o auzi. Insa nu tine foarte mult, apare o vaca care da din cap pe sistem de loop, reapar si noiseurile ilogice de care credeai ca ai scapat.

Dupa vreo 15 minute ne dam seama ca de la atata zgomot ne-ar prinde bine o bere, asadar ne retragem in zona de bar, unde in scurt timp ni se alatura si alti oameni, probabil la fel de insetati ca si noi. Incercam sa ne dam seama daca e de la noi, daca avem noi o problema, poate nu intelegem noi ceva, ne-a scapat ceva pe drum. Greu de spus… Eu unul, ma gandesc ca transpunerea unui spatiu natural, a unei paduri, intr-un performance audio/video ar putea fi exploatata mult mai elegant. Ma asteptam sa aud bucati de field recording modificate inventiv, sunete misterioase din padure acompaniate de secvente calde de imagine, ma asteptam sa aud vocea padurii si sa vad cum se construieste o poveste. In schimb, am asistat la construirea unui peisaj sonor si vizual prea abstractizat si am vazut scratchuri cu nasul.

Posted in cum a fost?, special guests on November 24th, 2008 by fresh good minimal | 1 Comments