RPR @ Kristal

Am primit pe mail un text de la “un critic anonim de muzica house”. Asadar,

text by un critic anonim de muzica house

Percutie, bass, percutie, bass… Apoi alt bass pe alta tonalitate si aproximativ alta percutie, tot de house. Semn ca s-a schimbat piesa. Bass-ul se intinde grav pe toata durata masurii iar kick-urile isi fac “cu greu” loc. Elementele de percutie se joaca frumos, sunt impiedicate,sunt inspirate, vii, uneori acustice alteori etnice dar cam grosiere, mult prea in fata. Aproape ca iti sparg timpanele.

Ce se intampla? E sunetul prost sau asa sunt piesele?
Totusi suntem la Kristal, e cam greu sa dai vina pe sunet. Poate ca sunt piese vechi si masterizate aiurea sau poate ca sunt pur si simplu piese vechi produse in stilul viitorului dar avand soundul trecutului. Da, poate si asta… In orice caz SI volumul este al dracului de tare. Din cand in cand se distinge o armonie dar nu e foarte clar ce e. Inainte sa-ti faci macar o impresie, frecventele joase sunt suprimate fara mila de Raresh. Lumea incepe sa strige. Apoi, cu o invartire de buton picioarele de elefant incep sa te izbeasca iar. Armonia a disparut undeva departe. Este clar. Minimal-techno-ul este inlocuit cu succes ca stil de main de acest “techno house”. Ce se aude este mega-agresiv, matura cu tine pe jos (bucuria romanului). In plus, nu este nici pe departe naiv ca soundul de minimal-techno degradat, ajuns in mainstream si produs in masa.

Dar cum s-a intamplat asta? Cum am ajuns aici?
Revenirea house-ului este un fenomen ciclic obisnuit in muzica. Aici nu e nimic de mirare pentru ca nici un stil nu rezista in mainstream mai mult de 2-3 ani.. Ca sa ajunga in mainstream trebuie sa fie oricum un stil relevant vezi progressive, iar ca sa reziste 2-3 ani la rand trebuie sa fie si revelant. Vezi minimal-techno-ul numit generic minimal (chestie care i-a zgandarit pe unii care credeau ca stiu mai multe decat noi ceilalti muritori, hence the expression “Minimalul nu e un stil frate, nu stii tu…” sau formularea si mai cretina “Minimal adevarat nu se mai face din ’95”). In orice caz, minimalul a murit. RIP (aviz dj-ilor de provincie ca ei vor afla probabil ultimii)… Desi batranetea-i degradanta nu va face multa lume sa planga pe mormantul lui (stiu insa multa lume gata sa danseze fericita). Cu toate astea entuziasmul primelor petreceri la care se asculta minimal este in mod sigur greu de uitat. Iar muzica respectiva iti provoaca aceeasi senzatie si acum. Cine nu crede poate sa incerce un set Luciano din 2004-2005.

Cum au ajuns RPR pe acest nou val si de ce?
Lasand la o parte meritul de dj al lui Raresh, raspunsul este unul singur: Pedro. El si gasca lui Circoloco, Tania Vulcano, Matthias Tanzmann etc. Oamenii astia au fost cel mai probabil catalizatorii acestei reveniri a house-ului ca stil de main. Ceilalti s-au inspirat dupa ei pusi in fata semnelor de oboseala pe care le dadea minimalul (vezi Magda si multi altii). RPR sunt acum pe valul “techno-house-ului”, val creat dealtfel in mare parte de ei.

Dar cum se prezinta acest nou val la modul obiectiv, cum suna? Este de viitor? Cat o sa reziste?
Sincer nu m-as arunca sa fac previziuni. E clar ca minimalul a facut curat. A dat cu matura acolo unde era mizerie si cocalareala, unde era house-vocal penibil si intervale naive… A trecut ca un val tsunami prin muzica de club si a facut curat. Insa minimalul a maturat cu grija totul. A maturat si ce era bun, a curatat muzica de armonie, emotie si entuziasm.. Le-a tot redus la minimum pana nu a mai ramas nimic si a involuat intr-un final intr-o reteta exacta, foarte specifica, s-a ingradit de unul singur si a ajuns obsolete, chiar deranjant prin repetarea unor sample-uri si motive specifice. Vorbim acum desigur de media productiilor minimal-techno..

Dar ce a ramas sau mai bine zis la ce am ajuns fugind de minimal?
Pai pt moment un house minimalist curatat de penibil, extrem de agresiv, orientat pe main. Din cand in cand o armonie jenata (ca sa nu zic jenanta) pierduta prin macelul total. Daca este de viitor? Fara doar si poate! Sambata am asistat la revelionul acestui stil si in anul urmator tot mai multi artisti vor imbratisa “noua” directie.

Dar ce viitor va avea?
Pai in forma actuala inca un an, cel mult doi. Pentru ca muzica ‘de main’ a ramas de fapt la fel, s-a schimbat doar reteta. Am schimbat ciocanul pe topor iar entuziasmul pana la lacrimi a ramas undeva pierdut in seturi vechi cu Luciano, Wighnomy Brothers, Hernan Cattaneo, etc..
Times have changed. Where to? Back to music maybe?

Posted in cum a fost?, special guests on December 23rd, 2008 by fresh good minimal | 19 Comments