Nimic @ Bragadiru & Traian 42

Stii, cand e sambata seara si vrei si tu sa iesi, doar asa sa iesi, desi rational gandind n-ai unde? Si pleci, unde te duce efectul de turma, e petrecere la Bragadiru, la palat, nu in comuna, cum credea un prieten. Te dai jos din masina, bassul zguduitor de geamuri te calauzeste catre intrare. La 1:30 intri in fosta biblioteca a lui nea Bragadiru, negustor de rachiu de la 1800. Abia se misca vreo 50 de oameni rasfirati, cu geaca sau paltonul pe ei. Sunt si caciulisti, doar e vremea lor. Atmosfera pare prafuita si sumbra, precum perdelele din catifea grena, probabil odata rosie, care cad impunator, cu prestanta, de la cinci metri, peste ferestrele invaluite-n bezna.

Iti iei ceva de baut, pe nasturi in loc de jetoane, impachetezi paharul in mai multe servetele ca sa nu-ti inghete mana, si te duci pe ring. Te straduiesti sa descifrezi cine e DJul al carui pupitru este suit in pom, la egal cu prestanta perdelelor. Nu descifrezi. Dar esti contrariat de “cocotzatul artistului”. De unde vii tu se simte nevoia sa te mai uiti din cand in cand la DJ in timp ce dansezi, vrei sa-l simti mai aproape, sa puna cumva muzica dntre voi.. Daca te uiti si nu e acolo, e ca si cum ati fi toti singuri si dansati la cdplayer. Petrecerea electronica nu functioneaza in parametric normali fara lider. Si cum te gandesti la asta, se intrerupe muzica de trei ori, se lasa liniste. Din pom, de la leader se aud “Scuze!”.

Iesi la o tigara, se fumeaza doar afara, in curtea interioara. Aici dezvolti o discutie – incercand sa faci abstractie de cele trei toi toi-uri din dreapta ta, toate ocupate – despre respectul fata de muzica la Berlin, care se vede in primul rand in sonorizare. Intr-un final, abandonezi. Inapoi pe ring, Iti place piesa asta deep house, “e tare piesa”, repeti catre prieteni de vreo trei ori, de parca nu-ti vine a crede, oare de ce nu-ti vine a crede? Te pui intr-un colt de unde ai bataie lunga catre DJ, si chiar ai sanse sa-l vezi daca se apleaca putin peste pupitru. Te misti valurit si renunti in sfarsit la geaca de pe tine, tocmai cand esti luat pe sus la Traian 42, pe motiv ca acolo e lume. La sfarstul lui ianuarie, mereu se cauta lume!

Ajungeti la Traian 42, pe strada Traian 42, prima problema a petrecaretului fara garderoba este unde lasa geaca? Ultima data, la The Other Side, ai pus-o aiurea pe-o canapea si ai ramas fara ea. Te gandesti s-o pitesti sub un maldar de haine, pana la urma o ascunzi sub o alta haina, pe un spatar si te straduiesti sa uiti de paranoia instaurata in dimineata aia, cand ai plecat acasa, pe -15 grade.

Urci la etaj, printre oameni sprjiniti de pereti, unde se danseaza, na, e ca intr-o casa, multa lume-n dormitor. In usa de la dormitor…gramada, nu stii, mai e loc, se mai intra, daca se intra, se mai iese? “Da, dar trebuie sa astepti momentul”. Si stati, si stati, vine momentul, va gasiti locul pe ring, undeva in varful patului, daca dormitorul ar fi avut pat, si priviti Djul, dupa ce la Bragadiru v-ati simtit privati de acest privilegiu. Nu stim cine e DJul, nu ne straduim sa aflam, drept urmare el devine “DJul cu tatuaje, dar nu Pagal”. Pune disco, jazzy house kind of funky, dar prost, tie asa ti se pare, desi baiatii din usa de la balcon mesteca acaparati de sound, guma pe beat. Ce trip…nedumerit. Acum e disco din ’80 si ar fi bine sa ramana asa, acum este stilul Hed Kandi Mix….nu stii ce sa zici, e din2003, e din 2005, dar ar fi bine sa nu ramana asa. Ramane asa. “Eu nu pot sa-nghit asta”, iti urla un prieten la ureche ca sa-l auzi. Langa voi, in contrast total cu voi, se tipa, se fluiera, se sare, se aplauda si se danseaza in hora. Aflii ca se serbeaza niste zile de nastere si nu mai comentezi nimic despre muzica, pentru ca atunci cand este ziua cuiva, buna dispozitie creste proportional cu alcolemia din sange.

Dansatorii stiu piesele, uite-i cum canta niu, niu niu, se tin cu mainile dupa gat, simti in talpi cum se clatina podeaua, respectv plafonul pentru cei de dedesubt. Sugeti din paie, ce sa faceti, va mai holbati in jur ca sa va convingeti ca nu suneti din film, va mai aduceti aminte: “la Bragadiru a fost odata o petrecere misto”. Coborati in sufragerie, nu mai vrei sa te holbezi la DJ si nici la tatuajele lui care, culmea, din nou, ce trip, fara nici un motiv, te fac sa te gandesti la Pagal. Si in sufragerie insa, aceeasi muzica precum in dormitor, asa ca plecati, nu ati vrea sa stricati visul nimanui. Nu mai bine stateai acasa?

Posted in cum a fost? on February 1st, 2009 by fresh good minimal | 29 Comments