De la Beatles la MySpace: 50 de ani de muzica
Printre lectii despre hegemonia americana tinute de Djuvara, Fundatia Calea Victoriei organizeaza si, aopaa…cursul De la Beatles la la MySpace: 50 de ani de muzica. Tinut de Miron Ghiu, incepe de pe 19 februarie si se desfasoara pe parcursul a zece ateliere, de cate doua ore fiecare. Click more pentru a vedea desfasuratorul fiecarui atelier in parte. Promite si-un workshop cu oameni de seama. Costa 300 de lei si emite live, doar la fata locului, odata pe saptamana, joia, de la 20:30. Eu as vrea daca se poate, la asta sa fiu pe lista!
Dupa cum anunta siteul fundatiei, cursul “isi propune sa faca o trecere (multimedia) prin istoria muzicii contemporane, de la analogic la post-digital, fara sa rateze momentele populare si ramanand atent la underground-ul care pregateste, ciclic, mereu mai devreme cu cativa ani sau chiar zeci de ani, “valul urmator”. O jumatate de secol, in care muzica a schimbat mentalitati, a dat nastere unei industrii a entertainmentului si a influentat generatii intregi”. Sa aflam mai multe, chiar de la domnul profesor…
Cine este domnul profesor?
E dubios sa te descrii singur, mai ales cand avem ditamai google-ul la indemana. Daca ar fi sa ma prezint, sarind dintr-una intr-alta, as zice ca sunt genul de consumator de muzica pe care il urmaresc in permanenta, in fundal, cel putin 2-3 beat-uri. Stau cu Soulseek-ul deschis din momentul in care a aparut si imi place sa am mereu in spate un strat de sunet. Locuiesc cateva ore bune, zilnic, in Google Reader. Ca sa nu se creada ca sunt vreo specie de cibersobolan cu mana lipita de mouse, vreau sa adaug ca imi place sa ma duc si in extrema cealalta, avand momente in care socializez ca un geek scapat de la zoo.
De ce ar trebui sa te credem?
Cred ca faza asta cu calificarea e un pic de scoala veche. E imposibil, practic, sa te specializezi in muzica contemporana, se intampla mult prea multe si “scenele” sunt mai active ca niciodata. Faptul ca ascult muzica de cand ma stiu cred ca m-a ajutat sa capat, pana acum, macar o frantura de viziune de ansamblu. De “crezut” nu trebuie sa crezi pe nimeni, in invatamantul alternativ copy-paste-ul de idei din sistemul traditional nu functioneaza. Lectorul e perceput mai mult ca un performer cu care poti interactiona oricand.
Cum ai ajuns sa faci acest curs?
Am fost contactat prin intermediul internetului (lol). Am primit o oferta din partea Fundatiei Calea Victoriei. Provocarea mi s-a parut prea misto (50 de ani de muzica!), ca sa nu o accept. Scriu de ceva vreme, mainstream sau nu, despre ce ascult, si celor de la fundatie le-a fost usor sa-si faca rapid o idee despre mine. A urmat o intalnire in care am ascultat Bogardo’s Way si m-am desfasurat in ping-pong-uri logice intre intepretarea glitch a vocii Ioanei Radu si mashup-ul trash pe care Bogdan Marcu l-a facut pornind de la fragmente din psihoza televizata a prezentatoarei de la National tv (In a Hard Phone Style). Le-a placut abordarea si urmatorul pas a fost un draft detaliat al cursului, cu care au fost de-acord.
photo by dragos ioja
Cum se va desfasura?
Cu skip-uri si next-uri date in permanenta, sarind de la o idee la alta, ca din sample in sample. Cantitatea de media pe care vreau s-o folosesc e mare si sper sa nu plictisesc pe nimeni cu prea multe detalii. E prima oara cand predau si sunt foarte curios cum voi interactiona cu atata media si gusturi diferite, mai ales ca discursul meu nu poate fi decat din perspectiva muzicii electronice si a uneltelor de facut sunet. Ma plictisesc destul de repede de un subiect (adhd media?), si imi place sa sar, gasind o trambulina teoretica sau un alt pretext, de la Dan Deacon la Zappa sau de la Kraftwerk la Crystal Castles: ecelectismul de azi iti permite sa incepi de unde vrei. O sa am la dispozitie un proiector pe care o sa arat documentare si clipuri si, evident, boxe.
Cui se adreseaza?
Oricui i se pare interesant nu doar sa acumuleze info si sa stie pe de rost liste de albume si ani de aparitie ci sa capete o viziune un pic mai sintetica asupra muzicii si asupra fluxurilor media de care ne lasam asaltati. Chiar nu stiu la ce tip de public sa ma astept. Daca o sa am in sala, de exemplu, numai fane Britney Spears, o sa le pun versiunea celor de la Society Suckers a piesei “Toxic”, si o sa le explic de ce e breakcore-ul important, ca atitudine. O sa incerc sa fiu cat mai variat in abordare si sa diseminez, in acelasi timp, toate ideile care mi se par importante.
Cine te ajuta?
In general, comunitatile formate in jurul unui acelasi muzician, gen, atitudine. Prin comunitati inteleg in primul rand prietenii si imediat dupa ei urmeaza toti “anonimii” de pe bloguri, oamenii de pe forumuri si, mai ales de cand se poate comunica cu ei mult mai eficient, artistii. Faptul ca Alec Empire sau T. Raumschmiere folosesc FaceBook-ul ma face sa ma simt mai aproape de ce se intampla, de exemplu, in Berlin. Cea mai hardcore ascultatoare de muzici, insa, cea care se apropie cel mai mult de gusturile mele, e prietena mea. Tot ea indura si momentele in care “mixez” scotand si bagand acelasi cablu sau dand “mute” doar ca sa subliniez, prin niste liniste fortata, dar pe beat, ca imi place nu-stiu-ce-sunet-din-stratul-2-randul-dinspre-boxa-dreapta-spate. De ajutat la sensul propriu, cu multe linkuri, ma ajuta cel mai bun prieten al omului: internetul.
Temele atelierelor:
1. INTRO: cultura remixului, a sharing-ului si a eclectismului multimedia / importanta sample-ului in societate / cultura bootleg-ului / amv-uri / mashup-uri / mp3,mp3,mp3
2. anii ’60: R’n’B, soul, funk / revolutia flower-power / folk / aparitia sintetizatorului / Jimi Hendrix / Janis Joplin / The Doors / experimentalistii (muzica atonala, seriala, concreta etc) / ska-reggae / primii punkeri
3+4. anii ’70: Disco / rock progresiv / heavy-metal / Black Sabbath / Led Zeppelin / Deep Purple / Jethro Tull / Frank Zappa / Pink Floyd / David Bowie / glam / Iggy Pop/ Sex Pistols / Ramones / Philip Glass / John Cage / Karlheinz Stockhausen / Klaus Schulze / Iannis Xenakis / Jean Michel Jarre / Velvet Underground
5. anii ’80: MTV / hip-hop, inceputurile / pop / raspandirea rock-ului / megastarurile (Madonna, Michael Jackson) / Queen / Depeche Mode / Africa Bambaata / Public Enemy / Einstuerzende Neubauten / Laibach / FRONT 242 / Nine Inch Nails / aparitia idm-ului / Joy Division / New Order / Sonic Youth / Pixies / sintetizatoarele devin accesibile
6. anii ’90: muzica electronica incepe sa fie omniprezenta in topuri si cluburi / sampling-ul e folosit din ce in ce mai des / SNAP / Technotronic / Moby / Massive Attack / Tricky / Portishead / The Prodigy / McHammer / Cypress Hill / Beastie Boys / Marusha / Underworld / Chemical Brothers / Bjork / Red Hot Chili Peppers / Nirvana / Pearl Jam / Radiohead / Metallica / Sepultura / R.A.T.M. / moda boy-band-urilor comerciale / U2 / PJHarvey / Mike Patton / Autechre / Alec Empire / Aphex Twin / world music / Marilyn Manson / nu-metal / hardcore rock / techno / acid / house / trance / drum’n’bass / jungle / aparitia mp3-ului
7+8. anii’ 00: Mp3-urile sunt la indemana oricui, gata sa fie downloadate, ascultate de la distanta si remixate. Primele comunitati de muzicieni care colaboreaza online incep sa se coaguleze. Artisti ca Beck, Trent Reznor (Nine Inch Nails) sau Radiohead isi ofera gratuit discurile pe site-urile oficiale, ca experimente de marketing intr-o cultura dominata de “free”. Clash-ul dintre genuri, pe masura ce muzica e disponibila universal, e din ce in ce mai evident.
indie / nu-folk / 8bit / glitch / electro clash / tropical / label-ul poststructuralist Mille Plateaux / Alva Noto / Merzbow / click-hop / lo-fi / minimal / psy / breakcore / noise / Crystal Castles / electronica / grrrrrl / Dan Deacon / scena din Berlin / T. Raumschmiere / Stereo Total / Angie Reed / Miss Kittin / Uwe Schmidt / experimental / scena electronica romaneasca
9. “Cum se face” – workshop audio-video – invitati: Bogdan Marcu (audio) si Vali Chincisan (visuals).
10. Muzica viitorului: Gadget-urile de produs sunete si disponibilitatea uneltelor software deschid noi perspective din care poate fi explorat sunetul. Muzica nu se mai face (in studio sau live) doar cu ajutorul computerelor ci cu gadget-uri si controllere de genul Kaos Pad, Tenori On, Monom, ReacTable etc. Artistii incep sa-si faca propriile instrumente electronice, de multe ori modificand unele existente deja sau improvizand: se foloseste orice, de la sunete de pietre cazand pe asfalt pana la jucarii stricate.
Posted in academia on February 6th, 2009 by fresh good minimal | 46 Comments