10 minute @ DJ Sneak

fotografii inlaturate la cererea kent, pe motiv ca nu am cerut voie sa le publicam

text by Monici

Prin Bucuresti umbla de cativa ani incoace cutuma de a organiza petreceri cu o anumia tenta exclusivista pentru branduri de consum care, sa fim drepti, nu insinueaza implicit atata nisa cum ar dori organizatorii. Nu se fac party-uri la Sparks, ci doar se promovează exploziv acelaşi J&B prespalat sau ca acum, aceeaai mahorcă de Kent, pare-se cu filtru mai perforat, cu carton mai aranjat. Am ajuns pe la 1 la locatie. Club Level.

Prima surpriza e o usoara lipsa de comunicare intre prieteni, suntem putin suspecti. In Bucuresti oricum preconizezi, sau cel putin poti sa controlezi starea de spirit la fiecare eveniment. In The Other Side se lasa mereu cu betii dureroase, in Fabrica stai o mare parte din seara cu geaca pe tine si te ustura ochii de fum, in Mash-up n-am fost niciodata, de la Martin, chiar dacă ajungi rar, nu te mai dai plecat. Coboram din taxi, puhoi la intrare. Ah, petrecere pe sistemul coada, unde se fac mereu cele mai bune mistouri. Ne relaxam deci cand vedem capete cunoscute, fiecare exprimand puerilul entuziasm de a-si gasi amicii la o petrecere proasta. Nu lasam geaca la garderoba, ar fi ca si cum ne-am lasa la intrare cruciulita de la botez. Coridoare, tapete, toaleta cu draperii as in Kristal. Dupa stalpul pus in ciuda lui de-dans fix in mijlocul intrarii, ni se arata in sfarsit minunea. Stam in prag de ring sapte-opt oameni si ne uitam cu gura cascata, amutiti, ca si cum ar fi aparut Godzilla de dupa turnurile gemene. Suuuute de oameni, care mai de care mai nasol, era ca si cum am fi intrat brusc in casa din Twin Peaks.

Se desparteau mesianic marile de cocalari inaintea noastra si noi nu mai ziceam nimic. Panica pe ochii tuturor, sonorizare ca de service auto, muzica oribila. Mizer si incantator in acelasi timp. In situatii de gradul trei, primul instinct e să-ti cauti aliatii si sa nu te mai dezlipesti de ei. Asa ca am inaintat ca prostanacii trei pasi de la intrare, ne-am gasit un colt pe langa bar si nici c-am mai plecat de-acolo. Ba din contra, eram caritabili, fiecare se putea baza pe celalalt pentru orice, de la bere pana la discutii care sa-ti atenueze uimirea pe zona „si piesa aia de azi de pe mess stii ca…etc.”. Te duci la bar sa-ti iei o bere, după ce pupi pe toata lumea, hihi, „cat e berea ma aici?”, „O sută de mii la treisutetreizeci…aaaaa, misto!”. „Eu ma intreb ce cautam toti aici!”, exclama pe sub mustata unul de-al nostru, „Excelent!” un altul de langă noi.

fotografii inlaturate la cererea kent, pe motiv ca nu am cerut voie sa le publicam

Tapu rade de se cacă pe el, Ion povesteşte cu Ion din excursia de la Berlin, Miruna o cauta pe Cristiana care a făcut greseala sa se departeze spre toaleta. Deodată, stop warm-up-ist, se sting luminile, din cer pica kile de confeti, vreo 3 minute fum si intuneric pe fundal de thriller american. Intră The DJ Sneak.

Ţin sa precizez ca ultima piesa din setul dj-ului precedent nu era dezgustatoare. In schimb mai sus numitul, fix de la primul sunet o da prost , atat de prost incat nici interjectii nu mai poţi sa scoţi. Incredibil, nici macar nu ştii ce-i asta. Bogdan, ce pune ăsta? Nu ştiu, eu ii zic miami booty shaking house…să zicem. La fiecare piesa amenintam, „Eu plac după următoarea acasa”, altii continua „Extraordinar, n-am mai vazut niciodata aşa ceva! Auzi, da Rokolektivu’ cand e?”. Zece minute, pentru că zece minute am stat si am plecat acasa lasand minunatia in urmă, de acum toti hateri de orice tip de promotionale.

Posted in cum a fost?, special guests on February 12th, 2009 by fresh good minimal | 107 Comments