Onur Ozer @ Martin

Ajungi pe la doua, n-ai mai vazut Martinul asa de gol de la Efdemin. Cativa dansatori profita de ring pe un galop care nu duce nicaieri. Galopeaza Robby. Intra Onur Orez, nu e live, cum credeai, este dj set, dar pana la urma tot orez e. La primul loop ti-apare un zambet pe buze, dar e prematur, vorbeste speranta din tine. Deodata, fara motiv, in fata se tipa isteric. In fata sunt doar baieti, in spate doar fete, e totul asa cum trebuie? E techno. Acum e mai multa lume. Onur pune straight minimal, fara gheata, fara pai. Make it double! Intre timp, te tot fatai pe la garderoba, ce sa faci daca era frig pe ring si acum e cald? Fataiala asta este una dintre problemele profesiei de garderobier, care iti arunca un “hai frate” si se uita urat la tine, ca sa te simti prost ca ai deranjat-o in timp ce se juca la calculator, un joc de strategie.

Te scoate din tripul prost “a working loop”, care venit din partea lui Ozer suna ca un statement: islam, islam, islam, si toata lumea ridica pumnul pentru islam. Continua cu voci spaniole, ca tot au fost la moda in 2008. “Ce seamana asta cu Ricardo”, ti se spune, pai da, are freza lui si e discipolul lui, are scoala Villalobos. Poate de asta, in loc sa te castige, te cam pierde, tu tot astepti sa inceapa. El insa o tine rutina, techno cu minimaluti pe fundal ce te hranesc sonor cu picatura, apoi iar niste voci ciudate, care suna a rugaciune arabeasca, din familie cu loopul islam. Muzica indeamna lumea la vorba. “Stii ma ca la mine nu a venit nici unul niciodata de la vreun site din asta sa ma intrebe daca vreau poza? Cred ca am eu o atitudine care spune ca nu sunt de acord cu asta”. Pe fundal, minimalul clasic, dai si tu din maini a comsi-comsa. Si o tine asa…ceva. Deodata te misca putin din bazin, e pumping, dar e putin. Se intoarce la clasicism, cu niste house atmosferic. Da, clar, n-a prins minimalul, a trecut la house, anul asta e reteta sigura. Pana o da si cu houseul in rutina.

Te duci sa te asezi pe o canapea la o masa unde se vorbeste cu “fratelo”. “De ce te-ai asezat, ti-e rau?”, te intampina o fata. “Nu, vreau doar sa stau”, “Dar baiatul ala a zis ca daca nu ti-e rau, nu poti sa stai”, “Daca spun ca mi-e rau, e ok?”, “Da”, “Mi-e foarte rau!”, “Ok, stai. Vrei ceva de baut, apa, suc?”, “Nu, mersi”, “O tigare?”. Si in timp ce te discuti halucinant cu domnisoara, te gandesti, fratelo, de cand cu criza, nu se ma face orezul! Djul e corect tehnic, pare un artist la serviciu, neinspirat si nepresat de vreun deadline, ca sa dea din el mai mult. Stii ce poate si nu e ce trebuie.

Precum piesa de la streaming, intra loopul house in house in house, titi, tiriri, tiriri, “shagariga, dagada, hop si-asa”, adauga cineva. Mda, e momentul sa se joace gaina. Si tavanul pare acum precum carpeta romboidala de la bunica. Dupa doua ore, stai in mijocul ringului cu mana in buzunar si te gandesti: te duci acasa sau ii mai acorzi o sansa? O chitara electrica fara distorse te face sa mai stai putin, cu ochii inchisi, cu mainile imbratisandu-te, caci s-a golit, caci Omar a golit si s-a facut din nou frig. Sperai ca Orez s-arunce cu boabe, dar te simti pilaf turcesc.

Posted in cum a fost? on February 24th, 2009 by fresh good minimal | 12 Comments