Laurent Garnier live @ Fratelli

picture_309picture_293

 text by mayfly

La inceput a fost haos nascut din nepotriviri. Cand esti intr-o multime foarte diversa, intr-o piata publica, este interesant. Insa, cand acest lucru se intampla intr-un club, poate fi neplacut. Dar cum haosul tinde mereu spre organizare, unii clienti obisnuiti ai Fratelli au renuntat la eveniment, nu era pe gustul lor. Cei ramasi – dezorientati, putin intrigati, agitati, facatori de du-te vino fara sens si armonie – s-au segregat de multimea din fata pupitrului, pentru ca acolo era aglomeratie de cea mai buna calitate, entuziasm si chef de dans la maximum. Mda, conteaza locul unde se face petrecerea si nu a fost cea mai buna alegere. La Fratelli insa, sunetul este bun iar spatiul pentru toata lumea, fie ea cat de divers colorata, ca si luminile scenei de la live-ul lui Garnier.

In prima parte, muzica francezului a fost un mix intre majoritatea stilurilor electronice de dans la care se poate astepta cineva; o perdea de jazz, mai mult sau mai putin marcanta a insotit toate sunetele de dub-step, de breakbeat si de techno. S-au auzit si influente trip-hop. Trecerile de la o piesa la alta au fost neasteptate si surprinzatoare tocmai pentru ca erau atat de diferite. Practic, LG a spus “sa fie haos” si s-a facut haos. De data asta haos bun, in beaturi, in cap.

 

In a doua parte, s-a accelerat ritmul, s-a accelerat pulsul, a predominat jazzy-techno, alternand rapid si constant cu bpm de jazzy-ambiental (totul era jazzy, a fost printre putinele momente cand jazzul mi-a incantat auzul), dar dansabil in ambele cazuri, mai ales pentru cine stia de tendinta lui de a amesteca stilurile. Odata ce te-a prins, te-ai lasat purtat de sound si te-ai adaptat la trecerile multe si cam bruste, intre agresiv si visator. Dupa doua ore de live care s-au terminat pe la ora trei cu fluieraturi, bis si miscari dezlantuita, lumea a disparut, banuiesc, la un mic chill intermediar pe vreo canapea sau unii chiar la somn.

Dupa doua ore insa, la 5:30, au dat toti buzna la Martin, un puhoi de lume din toate partile pamantului bucurestean (mi s-a spus ca si inainte de LG era muzica foarte ok). Clubul s-a umplut imediat si complet, iar nebunia dansului a reinceput cu forte noi si inzecite. Cunoscatorii stiau ca de fapt atunci incepea petrecerea. Techno si minimal pana la rasarit si mult dupa, ca doar LG e capabil sa bage si cate 12 ore continuu, dupa cum a facut la petrecerea lui de 32 de ani. Desi a trecut ceva vreme de cand a luat in ’98 premiul pentru cel mai bun album francez de dans al anului, desi nu mai e atat de tanar, la Martin s-a dansat pana la 10 dimineata, mai pe ambiental spre sfarsit, cum era si firesc la ora aia ma(r)tinala .

Mojo-ul pozitiv dureaza daca e intretinut muzical, iar sambata noaptea a fost tinut ca-n palme. Prietenii si muzica lui Laurent sunt o combinatie buna, ca si mixurile lui, pentru distractie intensa, dantuiala si placeala pe sunete. L’atitude et la musique font la vie unique 

Posted in cum a fost?, special guests on March 18th, 2009 by fresh good minimal | 4 Comments

Leave a reply

You must be logged in to post a comment.

Search