Monici: ”Hey, ne place cu sclipici”

10 aprilie / Martin / Monici / Ellen Allien

Pare ca ai aparut de nicaieri si ai ajuns brusc foarte ceruta. Ti-e frica?
Nu ceruta, cat sustinuta. Frica nu mi-e, ca nu ma doare. Doar emotii in a sustine feedbackul pe linia de plutire. Inca visez noaptea ce e mai bine sa faci: sa pui muzica ta sau sa pui pentru ei.

Ce reactii te-au enervat cel mai tare după gig-ul de la Martin?
Ale mele fizice, caci am fumat un pachet de tigari in timpul setului si cred c-am fost si deocheata. Rosu n-aveam la mine, in afara de un cablu RCA.

De ce revirimentul asta al disco-ului?
Categoric e un shift global de opinie. De departe si destul de teoretic, hai sa privim societatea ca pe un mecanism in miscare in continua schimbare, dar totodată autosatisfacator. Muzica a progresat evolutiv laolalta cu restul formelor de arta si a ajuns intr-un punct in care opinatorii sustin ca foarte dificil s-ar putea inventa ceva nou. Am trecut pare-se prin toate etapele de percepţie muzicala. De la techno la noize, probabil ca acum compozitional numai tehnologia poate aduce un aport de inedit. Cine stie? Imposibil de prezis. Intr-o astfel de stagnare ne-am intors la origini. Si aici nu e vorba doar de disco, mi se pare ca revival-ul dub-ului, prelucrat contemporan, are un traseu mult mai interesant de urmarit. S-a infiltrat in balearic, disco, techo. Si in plus treaba cu disco e relativ simpla daca te gandesti la accesorii. Domenii de activitate ca publicitatea (vezi inceputul Embryo), si fashion-ul se pupa bine cu muzica asta. Adesea extrem de snob si nefondat. But hey, ne place cu sclipici. Ah si mai e mania asta cu cosmic-ul si piesele rare care raman un secret de neatins, lol! Colonel Norbert explica treaba cam asa: „It doesn’t matter if those records suck or if they are mundaine boring tracks as long as they can pretend to be mysterious and all “deep” its happening for them, and that is mostly in their own egocentric minds because nobody gives a fuck.”

Ce nu iti place la disco-ul clasic?
Extrem de putine lucruri imi plac la disco-ul clasic. Ma cam scoate din sarite sa fiu sincera. Desigur, ascult cu drag o Carly Simon, dar sunt prea tanara sa-mi sustin demersul cu melancolie. N-am trait atunci, m-am nascut o data cu Carl Craig. E cheesy si obsolet. Nimic de-a face cu vibe-ul de azi. Cool nu e neaparat sa scoti de la naftalina o piesa din 70 care se lipeste bine cu un tech-house, ci mai degraba sa produci ceva in 2009 care sa aiba groove-ul de atunci si sa sune profund contemporan. Pentru mine.

Fa-ne o scurta istorie a evoluţiei tale muzicale.
N-am bio. Online selector compilator de vreo doi ani. Vineri o sa fie al treilea gig cu spectatori. Primul a fost cu Dreamrec in Fratelli cand am intrat cu Abletonul direct in sistemul audio, fara mixer si am mancat sushi cu bere. Al doilea a fost la Chestio si voila. Acum sa va spun ce-am ascultat si ce prefer in diferite momente ale zilei, n-are nici un rost.

După Ableton mai exista tentaţia mixatului clasic?
Ar fi ca si cum as incerca sa aprind focul cu cremene.

Cum o sa ii explici lui Ellen Allien ca vrei la Rokolectiv?
La Rokolectiv vreau doar sambata pentru Bogdan feat. Lindstrom. Vineri o sa raman la Martin. Se leaga ceva cu clubul asta oricum.

Promite-ne ceva.
Mai bine hai sa va dau doua melodii preview.

Posted in interviu on April 8th, 2009 by fresh good minimal | 3 Comments