New Text Document

(sau textul in care am scris “minimal” de 25 de ori)

text courtesy of Cubecast

In primul rand un disclaimer. Textul acesta este scris cu ceva timp in urma. Initial am evitat sa-l public din cauza sensibilitatii subiectului (“minimalismul incotro”), care ar putea zgandari urechile fine si usor de plictisit ale publicului din Romania suprasaturat de insusi cuvantul in sine, dar si pentru ca as fi dorit sa evit o pozitie pe care nu mi-o asum, ce ar putea fi interpretata ca fiind atot-stiutoare sau superioara. Cu aceste randuri nu am vrut decat sa subliniez niste evidente asupra carora observ ca nu s-a insistat, desi s-a insistat foarte mult asupra altor amanunte secundare cum ar fi efectele caderii in dizgratie a minimalul si criza din scena de club. Astazi am regasit textul intr-un fisier uitat, cu numele generic sugerat de good old Microsoft Windows (which i love) oricarui autor neinspirat.

” Astazi ma fura peisajul… Din prompt-uri de Unix care asteapta de la mine o reactie “minimala” in linie de comanda, ma trezesc gandindu-ma la tot felul de lucruri probabil usor irelevante pentru amatorul de muzici electronice neimplicat, dar esentiale pentru echilibrul meu interior de die hard techno-head.
Ce s-a intamplat cu techno-ul minimalist de este in prezent atat de hulit? De ce i se spune majoritatii techno-ului “minimal”, chiar si atunci cand nu este catusi de putin minimalist? De ce a putut fi senzational in perioada lui de glorie si cum de a sfarsit in derizoriu? Cu ce ar fi house-ul cu pretentii minimaliste al momentului mai presus decat “7clickareala” ieftina din ultimul an de dominatie minimal-techno? De ce se refugiaza unii in alte muzici care au mai dat gres odata (vezi nu-disko si altele), in loc sa creada in continuare, sa caute raspunsuri despre care este stilul ce iti poate oferi in prezent cea mai deep-futuristica si emotionanta traire muzicala? Si daca pana la urma asta asteptam noi oamenii de la muzica electronica (eu unul da) … i-as exclude din discutie pe cei care asteapta de la muzica de club “voie buna” sau “sa-si rupa baschetii”. Aceste reactii fac parte din efectele superficiale pe care le poate avea inteligenta superioara din techno asupra omului.

Oamenii confunda stilurile in muzica de club. Asta este o practica generalizata de la consumatorul obisnuit pana la jurnalisti si producatori. Nu este insa ceva condamnabil. Clasificarile in muzica de club – gresite sau nu – si debate-urile pe aceasta tema sunt “part of the fun”. Astfel oamenii cred ca asculta “minimal” cand de fapt ce asculta nu este nici pe departe minimal. Confunda techno cu house, trance cu techno “old school”, progressive cu deep-house, iar unii mai rautaciosi confunda voit minimalul cu maneaua :). Cu aceasta ocazie le transitem si noi ca existenta e cu adevarat repetitiva si plictisitoare doar atunci cand asculti aceleasi piese disco si pop de 40 de ani incoace. Altii rad de tech-house, desi tot asta ascultau si acum un an, chiar daca ei credeau ca asculta minimal. Sau asculta acum tech-house crezand ca e deep-house, pentru ca asa citesc pe Resident Advisor. Desi sunt citati printre eroii revenirii deep-house, asa-zisii producatori “deep” si hype in 2008, ca de exemplu The 3D’s Johnny D, Sascha Dive & Move D (iar aici stiu ca o sa-mi sara prietenii in cap), au un sound de suprafata si mai deloc deep. Ei sunt reprezentantii “minimalistilor” tech house-isti aglomerati si superficiali ai prezentului…

La problema clarificarii stilurilor si valorilor din muzica electronica nu am nici o solutie imediata decat ascultarea in dementa ani de-a randul. Doar asa poti ajunge sa faci acele diferente fine care delimiteaza aceste stiluri si tot asa poti constata ca sunt piese care pot avea in acelasi timp elemente de baza din 3 stiluri muzicale diferite si influente secundare din alte 3. Tot ce pot face este sa incerc sa clarific ce inseamna de fapt “minimal”. Hope that helps…

Adica, o productie muzicala minimalista in adevaratul sens al cuvantului…

Este o piesa care cuprinde strictul necesar de layere pentru a exprima o idee muzicala. Fiecare layer in parte este lucrat intr-un detaliu viu, care face fiecare sunet credibil si palpabil oricat de real sau eterial (da, nici eu nu cred sa existe acest cuvant) ar fi, intr-un acord si un dialog perfect si cu maximum de efect muzical. Minimal NU este o piesa techno / house (sau tech-house-ul lui Johnny D) cu zeci de detalii fie ele si mega-minimaliste in izolare. Minimal in toata puterea cuvantului este o piesa cu 6-8 layere, un synth, o toba mare, un premier si un fus-cinel, un bass si poate cel mult cateva detalii percusive in plus, ori asta se intampla independent de stil, mai house, mai techno sau mai dub. Iar cand aceste atribute sunt intalnite, aceste stiluri care sunt percepute atat de diferit isi dau mana si se confunda in cel mai sublim groove si cel mai futuristic melanj muzical minimalist al momentului: House, Techno & Dub. Adevarul suprem este in toate deopotriva. Mai greu e sa faci un groove hipnotic si nemuritor din cateva layere; iar aici, ca peste tot, diavolul este in detalii. Muzica “techno” (generic vorbind), nu e mai perisabila decat altele imo, iar clasicii trasi in plastic de 12″ in geanta oricarui DJ respectabil sunt “acolo” sa-mi sustina punctul de vedere.

Ce s-a intamplat cu minimalul de a devenit un curent muzical neagreat? Vorbesc acum de fostii fani, nu de cocalarii anti-cocalari care cred ca minimalul e o muzica pentru oameni maslinii si euforizati care ies la Martin.

In opinia mea, infierarea a survenit cand, devenit popular, a inceput sa fie inteles mai degraba prin niste sunete specifice decat prin reteta lui minimalista si si-a pierdut exact esenta si spiritul minimalist. A incetat sa mai fie minimal, in schimb a ajuns aglomerat, obositor si mega-plictisitor, iar sunetele si vocile jignitoare au fost o forma de experimentare. Vezi producatorii italieni (Napoli-style), o adevarata ciuma bubonica in muzica techno. Iar la asta s-a ajuns pentru ca a devenit “cool” si a inceput sa fie produs in masa de foarte multi neaveniti care nu au inteles prea bine care era ideea initiala propusa de o mana de producatori de un rafinament desavarsit, deveniti ulterior clasici (Moritz von Oswald, Steve Bug, Steve O’Sullivan etc). Sper sa nu se intample asta si cu dub-techno, un stil de muzica destul de curat multumita lipsei de popularitate, bazat pe clasici in aceasta revenire a lui si pangarit pe alocuri de cei care fac muzica pe aceasta zona, doar pentru ca este considerat mai nou un curent cool printre producatori.
Concluziile (ca in orice text marca cubecast trebuie sa fie si o concluzie):

1. Sunt release-uri vechi de 15 ani care suna mai futurist decat oricare din ultimele 6 luni de releasuri luate de pe Juno sau oricare alt magazin de specialitate.
2. Daca viitorul techno-ului si-a gasit raspunsul in trecut si daca este common-practice pana la urma in orice intreprindere umana sa iei la analizat trecutul ca sa rezolvi puzzle-urile prezentului, atunci adeptii minimalismului in muzica de club ar trebui sa caute raspunsuri in continuare in loc sa fuga de responsabilitate cautand salvarea in “nouveau Savoy communist-era disko clubbing” sau “house care se vinde pe capota de dacie”.

P.S. Muzica nu este inginerie de centrale nucleare, stim, dar n-ar fi rau sa fie..”

Posted in dezbateri, special guests on April 9th, 2009 by fresh good minimal | 37 Comments