Lasere @ Padure / Noaptea muzeelor @ MNAC

picture by george popescu, more on FGM’s Facebook

Vineri. Lasere in padure. Suna atat de bine, incat orice alta optiune de petrecere pica cu brio. Gasirea locatiei, cunoscuta doar ca punct pe harta, este jumatate din fun-ul petrecerii. Stim doar ca trebuie sa facem dreapta catre padure pe un drum marcat cu un monkey sign, un stiker cu o maimuta, atat de translucid si de cojit, incat treci de el si te intorci din drum. Lasi masina unde poti – intr-un tufis – si te avanti pe jos pe drumul pietruit care margineste padurea, incarcat de bere si apa, caci aici nu se gaseste nimic. Acolo unde se termina astfaltul ai indicatii sa intri-n padure. Efectul de turma functioneaza, te alaturi altor oameni, in sir indian gresiti din nou drumul, o luati prin desis, prin regatul urzicilor si faceti abstractie de tipetele celor care poarta pantaloni scurti. Drumul bun nu are urzici. Intunericul domneste, iar singurele lumini, de la telefoanele mobile, sunt tot slujitorii lui. Ajungi mai mult ghidat de bas, in padurea de argint, atunci cand e luminata de stroboscoape. Cand e invadata insa de lasere, natura se misca odata cu oamenii. Vectorii verzi se muleaza pe trunchiuri si frunze, iar cand incepe sa picure nu mai sunt linii, sunt sute de mii de puncte.Oameni cu masti intregesc tripul.

Ce distruge insa tripul este muzica, acum niste hip hop cantat (?!). Ne-am luat de toate la noi, si paturi, si haine, si de baut, dopurile de urechi le-am uitat, cine-ar fi crezut ca avem nevoie de ele in padure. Daca stai fix in fata pupitrului acoperit de cearceafuri albe, laserul iti intra fix in ochi si ametesti instant, te droghezi la propriu, natural. Au si masini de fum. Pe masura ce te afunzi in padure, muzica se aude mai slab – oh da, palcuri de oameni stau in jurul trunchiurilor precum petalele de flori in jurul bulbului si admira hipnotizati invazia extraterestrilor verzi. Oricat de frumos ar fi insa, cand auzi Romica Puceanu pe beat de dnb, tot te gandesti ca ai pleca acasa. Esti insa legat de grup, in padure, avantaj dj. Ideea e sa ai o paturica, sa te asezi pe ea cu mainile la urechi, asa cum fac altii si sa-ti strigi in gand, ca sa acoperi muzica, “asa ceva nu se poate”. La platane canta o piesa cu versul “anturajul te danseaza” + alte lucruri pe care ti le face anturajul, dar nu le mai tii minte. Se poarta cuvantul “anturaj”, de unde probabil si piesa. Apoi o da in Jamaica, iti pui instinctiv gluga in cap si te gandesti ca, la primul leagalize it, il aprinzi. Nu stii cine pune muzica, nici nu vrei sa stii. “Asta in Evul Mediu se numea tortura”, se aude slab, dar disperat, de jos, de pe paturica. Intre timp, reggae calipso hip hop disco, hopa hopa bossanova de harem, tamango edit pe beat de dnb atmosferic. Cand pleci, esti atat de obosit de cap, muzica te-a facut praf. A fost insa seara luminii, pentru ele te-ai mai duce odata la acelasi party, numai ca ti-ai lua dopuri de urechi.

Sambata. Party pe terasa la MNAC, cea mai tare locatie in aer liber din Bucuresti. De aceea, ca un facut, nu se poate decat din cand in cand. Din pacate, pierzi exact high-lightul serii, Monici si Bogdan, dar ti se povesteste ca ea a fost suava si downtempo, balearic disco pe cerul senin, cernut de stele. Ajungi cand iese Bogdan, vizibil epuizat dupa cele doua ore de set, in contrast cu toata masa de oameni vizibil incarcati de vibe, dupa ce l-au supt de energie. Asculta insa setul acasa si ai toate sansele ca la un moment dat sa te simti in sufragerie ca pe terasa la MNAC. Este de departe cel mai bun mix de pana acum, disco pumping, plin de energie techno. Vibeul la inaltime te imbata cu aer, iar pescarusii care planeaza se transforma in visualuri. Dupa Bogdan, Giu ser danseaza un public deja incarcat isteric cu vibe. Unii renunta la pantofi, altii ii pierd in podeaua care cedeaza in fata bucuriei picioarelor. Unii sunt fascinati de “ce mici sunt sunetele si ce mare e casa”. De pe Casa Poporului, privelistea socialista a cladirilor din jurul da un nou sens versului “we are a house nation”. Pana la rasarit, cand se taie curenul ca sa ne dea afara “din obiectiv”, totul se deruleaza pe fast forward, de parca ai fi baut un shot de fericire. Raman intiparite replicile serii, auzite in afara scenei, de la curiosii noptii muzeelor: “eee…si cu muzeul asta, daca nu era petrecere, nu se merita…”, “aici e plin de oameni frumosi care seamana totii intre ei”. Femeia de serviciu insa, castiga de departe maxima noptii, cu proverbul “Daca nu stiti sa folositi toaleta, de ce n-ati stat acasa?”.

Posted in cum a fost? on May 19th, 2009 by fresh good minimal | 24 Comments