Pirateria, pe scurtul inteles al tuturor

http://www.flickr.com/photos/peasap/ / CC BY 2.0

text by miron ghiu

Fara indoiala, cea mai importanta inventie de la Dumnezeu incoace, Internetul ca masina de replicat carne digitala ne schimba vietile cu fiecare specie de tele-prezenta pe care ne-o permite. Ca mediu de manifestare preferat si populat de cei care l-au construit pana sa poate fi vorba de UGC, in marea lor majoritate programatori si geeks, internetul a evoluat rapid de la interfete text la aplicatii in nori, arzand rapid etapele pe seama carora alte media, mai lente, inca produc fum.

Pionierii retelei, multi dintre ei activi prin start-up-uri sau think-tank-uri, se intrec inca in extinderea posiblitatilor unui spatiu pe care toti vizionarii si l-ar, imediat, apropria. Tocmai pentru ca reuseste, in derizoriul si nimicnicia fiecarui click cu care creste, sa blureze notiunea de proprietate intelectuala intr-un mod mai emotionant si radical decat cei de la Xerox care, in esenta, n-au facut decat sa extinda inventia lui Gutenberg. Dupa ce-am trecut prin vremurile negre ale copierilor imperfecte, care adaugau noise a/v pe toate canalele, am ajuns, in sfarsit, la un mediu-rege in care orice poate deveni sau capata, in extenso, replica perfecta. Remixabila la infinit.

In loc sa ne bucuram ca am ajuns, macar pe un plan, ca conglomerat de natiuni si culturi, la un numitor comun, de care putem profita participand, incepem sa asistam la inchiderea granitelor. Cu legi care vor sa re-localizeze continutul media, din ce in ce mai multe organisme internationale vor inapoi monopolul asupra calitatii, productiei si distributiei media, control pierdut pe masura ce totul a devenit perfect replicabil intre indivizi ca mine si ca tine. Nu mai e de mult vorba de artisti in discursul lor, artistii au inceput sa invete ca fac parte chiar fara sa vrea din ecosistemul culturii free si ca, locul lor este privilegiat intr-o freeconomy bazata pe interactiune si produse complexe, adevarate noi media pentru mase.

Niciodata n-a fost pirateria atat de populara ca in vremuri de criza. Oarecum similar crizei .com, haosul financiar produs de criza de “futures” din economia americana a lovit din plin si industria IT&C care, chiar daca miroase doar a cablaraie si circuitaraie, a reusit sa re-modeleze civilizatia contemporana in doar cativa zeci de ani. Efectele s-au vazut de la masivele taieri de bugete, de personal si de idei, la o foame de bani din partea conglomeratelor media. Acestea s-au trezit cu depozitele pline de mase platice pe care nu le mai vrea nimeni si s-au gandit ca, daca se asociaza si se cumpara in nestire intre ei formand zgarie-nori si mai corporati, pot re-deveni stapani.

Foamea lor s-a transformat in panica in momentul in care si-au vazut imperiile amenintate chiar de consumatorii pe care ii obisnuisera cu medicatii media atent dozate si monetizate. Revelatia i-a inspirat doar pentru o vanatoare de vrajitoare pe model medieval, dar bazata pe IP-uri si nu pe cozi de matura. Tonele de procese stupide si/sau ridicole in care s-au antrenat in ultimii ani, culminand cu Spectrial-ul din sala de judecata a caruia Peter Sunde Kolmisoppi, brokep pentru comunitatea Pirate Bay, s-a ales cu faima de rockstar, n-au facut decat sa aduca in ochii publicului adevaratele vrajitoare, mascate in marketing manageri, CEO si avocati.

Pe masura ce ne obisnuim cu uneltele specifice mediului virtual, viata incepe sa ni se confunde cu media pe care o consumam. Ne identificam cu scenarii si ne hranim cu orice produs care are vreun pic de “epic” in el. Ne plac povestile la fel de mult cum ne place sa fim mangaiati si ne lasam influentati de meme-urile pe care ni le derulam zilnic in fata ochilor, fie ca sunt pisici photoshopate retard, fie ca sunt teorii post-cyberpunk in care turnul televiziunii berlineze este, de fapt, varful antenei unui ozn ingropat.

Fluxul media incepe sa se confunde cu ritmul zilnic, dependenta de ecran care ne-a fost atat de adanc cultivata pe vremea cand mediul dominant era sticla se transforma in dependenta de ceilalti -you can call it love!- pentru ca astazi, media sunt toti ceilalti. In momentul in care vom constientiza ca media suntem chiar noi, idei ca open-source, copyleft, cc, remix si kopimi vor functiona ca religii. Ale sharingului si interpretarii, ocazie cu care am reusi sa negam, poate, conditia de sarpe ouroboros a postmodernismului care nu se lasa deloc ingropat.

Da, participam la o revolutie culturala fara precedent, in care ioanele d’arc impartasesc in timp real, pe nanobloguri, pareri despre focul pe care-l simt sub talpi, supermanii isi afla destinatia pe touchscreenuri conectate “fara maini” si vrajitoarele se perpelesc la tot pasul pentru ca n-au inteles nimic. Sa iesim, propun, din evul mediu digital si sa intram in noua ordine virtuala. In care copierea si remixul sunt feluri de a fi (media) si copierea si re-re-reinterpretarea fac parte din viata de zi cu zi si din comportamentul natural al individului prins, de la primul ping dat, in rolul de nod intr-o retea orizontala, usor de confundat si asemanat cu o constiinta colectiva.

Cat despre piraterie, mi se pare inutil sa explici unei intregi internatiuni ca e compusa exclusiv din infractori. Cine n-are nimic (original) de copiat, sa se tina departe de fire si ecrane. Cine s-a prins ca “a pirata”, “pirat” si “piraterie” sunt doar catchphraseuri, sa intre pe siteul Golfului, pe cel al Partidului si al Biroului. Unde, daca n-a stat degeaba pe net pana acum, se va regasi printre fratii suedezi, cei mai vajnici copylefteri in momentul de fata.

P.S. Acest articol a fost scris offline.

Posted in copy++ on September 11th, 2009 by fresh good minimal | 36 Comments