Raster Noton @ MNAC
photos by vsp (as in very special guest)
fgm: Byetone zambeste la laptop de parca ar sta pe ym. Chiar daca nu dansezi, iti tremura piciorul instinctiv. Ai putea ghici ritmul si piesa dupa visualuri. Avem si fete care danseaza lasciv langa scena, de cand n-ai mai vazut asta! Olaf nu mai zambeste, e atat de concentrat, sigur mixeaza direct din creier si tine degeaba mana pe mouse. S-a facut cald, se dezbraca, ramane la tricou cu dungi, in ton cu proiectiile, ah credeam ca-l da jos si pe ala. Si incep cifrele, numaratoarea creste la secunda. La 300 deja scuturi capul agitat. La 400 ridici pumnul dar il lasi repede in jos, basul e ca o transa, iti simti creierul cum bubuie la unison cu inima si plamanii si ti-ai lipit ochii de numere; asta o sa numeri o perioada de acum inainte, pana o sa adormi. La 600 marsaluim la razboi pe stilul arienii sunt superiori. La 800 o da in dungi isterice, continua tensionant pana la 900 cand trece pe patternuri de lumina. Asa, asa, sa trepidam. La 1200 incerci sa fluiri dar nu se aude, asa ca te invarti tinandu-te cu mainile de cap. Opreste o secunda, pret de 100 de tipete si arunca iar cu nevroza. Overload. Rupe-ne timpanele, macar daca surzim sa fie onorabil!
dedans: A fost sau n-a fost? asta este intrebarea. Show-ul Raster Noton a divizat lumea intr-un mod la fel de neasteptat ca muzica in sine. Il asteptam de atata timp incat stiam toti exact cum o sa fie cand o sa fie: Alva Noto (desigur) in fata unui mac, intr-un MNAC (hai, the Ark) epurat special pentru eveniment, visuals - milioane de linii fine, aseptic, esential, pretentios, muzica serioasa, cateodata greu digerabila, dar tocmai de-aia aducatoare de mari satisfactii, atmosfera bisericoasa, lumea intinsa pe jos admira. In fata excelentei, admiratie neconditionata.
Dar ar fi fost pacat sa fie asa, ar fi fost numai o confirmare a ceea ce stiam. Daca te gandesti prea mult la un lucru e ca si cum s-ar fi intamplat deja, ar fi fost o repetitie. Asa, am avut parte de o abordare diferita, poate o directie noua in pas cu timpurile si noile obsesii. Vremea soundului super lucrat, al frumusetii de laborator, a complexitatii perfect controlate a cam trecut. Soundul clasic devenise atat de cunoscut incat lucrurile pareau servite.
Show-ul Byetone fost agresiv, dansant, dinamic, poate prea diferit de asteptarile multora care nu au reusit sa intre in filmul asta nou. Daca nu reuseai sa treci de bariera violentei lucrurile ramaneau la un nivel primar poate dezamagitor. Abstract techno bun dar atat. Si totusi toate promisiunile erau acolo in spatele primului layer. Violenta era necesara ca sa ajungi la frumusetea din spatele ei. E numai o alta modalitate de livrare, una care iti cere sa te chinui un pic, sa te expui, sa te deschizi. Frumusetea live-ului s-a creat undeva in moire, in interferentele unor elemente primare si nefinisate. Dantelarie din ciocane. Abea dupa ce intrai in sensory overload se deschidea poarta, cu simturile julite si sangerande simteai mai bine. S-a jucat pe ranile noastre, pentru ca aveam pielea prea tabacita. A distrus confortul ca sa sensibilizeze, iar cine s-a lasat calcat in picioare a avut parte de satisfactii incredibile. Impreuna cu muzica, visualurile au creat un ansamblu foarte coerent: compozitii aparent simple, din elemente primare, fara complexitatile si atentia la detaliu specifice labelului. Un minimalism nefinisat, contraste puternice care in dinamica creeaza alta lume nascuta din incapacitatea retinei tale de a tine pasul. Daca urechile iti tiuie, de ce nu te-ar arde si ochii? Cred ca despre asta a fost vorba: despre o frumusete creata din elemente banale in compozitii care devin evidente numai cand ai impins toate simturile in afara zonei lor de confort. Atunci se implineau, chiar depaseau, promisiunile. A cantat la tinitus si a proiectat stele verzi. Glitch senzorial. M-am pansat si-am multumit frumos.
photo by ruxandra bratosin
fgm: Pentru acest eveniment Bogdan a pregatit un live cu cel de-al doilea release al sau (dupa Angular Momentum) Harmony Within Repetitive Structures, un album facut parca special pentru cei de la Raster Noton. Multa lume nu intelege ce se intampla, il asociaza numai cu ultimul val de nudisco fara sa stie ca inainte de asta avea preocupari (si rezultate) pe o zona mai elevata. Prima parte a setului este o interpretare a albumului, iar in cea de-a doua ajunge la preocupari mai noi, lucrurile devin mai groovy si mai agresive. Invitatii ar fi trebuit sa vada asta nu sa stea la bere pe terasa, era o mare sansa. Mai vezi si tu un cunoscut, in loc sa te salute, iti spune despre sunet, despre caliatate. Cote este halucinogen. PRul Raster noton sta in spate si vinde CD-uri invelite in grafica. E obosit, noaptea trecuta a petrecut la Fabrica. Zambeste cu subinteles. Flat Hero sunt puternici, enegici si electro-n supradoze. Starnesc primele tipete isterice si ti-e teama sa nu te transformi in distors. Pe ecrane it’s all about the font, “sex & trash”, cuvinte si pe piese. Baietii fac hituri. Mijlocasul zambeste din cand in cand la monitor zici ca sta si el pe ym. Pentru ca nu poti bea si fuma langa scena, doar e muzeu si murdaresti mocheta, sunt multe momentele in care e mai multa lume in camera alaturata si pe treasa unde e liber la viciu. Olaf sta pe “bordura” la bere, se converseaza cu lume. Heathen Audio sare cu info: soon Raster Noton vesus Plastikman (comeback); “Does music have gender? Is Kanding Ray feminin?”, “No, he’s French”. Pe partea cealalata, pe dinauntru, Flat Hero nu au nicio legatura cu ce va urma, dar au legatura cu Daft Punk. Fashionista Party, poti sta pe la baie, pe calorifer, sa admiri parada.
Posted in cum a fost? on October 1st, 2009 by fresh good minimal |
gmail
com
on October 1st, 2009 at 04:42
n-am crezut ca atata tarnoseala o sa ma faca sa simt sublimul brut
on October 1st, 2009 at 04:49
mi-a fost mila de byetone cum se ruga de hipsteri sa-i dea si lui un cici si nimeni nu l-a servit.
mi-a fost putin rusine mie, da’pai voua :)
on October 1st, 2009 at 04:52
totusi si white noise-ul genereaza halucinatii auditive - armonii sau ritmuri care nu exista si pe care le formeaza creierul incercand sa defineasca pattern-uri sau elemente recogniscibile.
e ca atunci cand te uiti la parazitii de la tv si incepi sa observi diverse figuri.
yes, but is it art? :p
on October 1st, 2009 at 04:58
cici e so passe :) s-a spalat rusinea.
on October 1st, 2009 at 05:10
da, bine remarcat showcase-ul paralel de cadâne raster noton. pariez ca olaf a visat in noaptea aia un cosmar in care punea de-un set in amnesia.
on October 1st, 2009 at 05:25
La mnac inca e comunism, doar e intro cladire ce reprezinta insasi nucleul, ca un vulcan adormit, poate stins, dar care inca fumega.
cu bautura nu ai voie sa iesi din bar/terasa, poate se murdareste carpeta care ar merge si ea schimbata, dar banii se duc stim noi unde. Sau poate le e frica ca stricam picturile din muzeu, mai stii?
Cat despre cici, ce sa zic… hipsterii nu dau la cunoscuti, mai rar la prieteni, cum sa-i dea lu byetone ala, cine e el? si chiar si asa, vrei droguri, iti faci rost, nu astepti sa ti se dea, ca la j&b party, pe langa mancare si bautura :P
A da, cei reaspunzatori de scena (lumini mai exact) erau cat pe ce sa se treazeasca cu dosar penal, daune de spitalizare sau chiar un proces pe rol. proiectorul lor a cazut spre final la doar 20 de centimetrii de capul unei dansatoare lascive. am uitat, noi nu tinem cont de norme de protectie sau de factori de risc.
dar ca de fiecare data ne bucuram ca per total a iesit bine pe ideea ‘mai bine asa decat deloc. ce, preferai sa nu se intample?’ :D
on October 1st, 2009 at 05:45
Fiind vorba de un muzeu cred ca se pot intelege dificultatile astea si ar fi usor nepotrivit sa-l criticam excesiv. Se intampla lucruri excelente acolo din cauza catorva oameni care se lupta pentru ele.
on October 1st, 2009 at 07:39
it was art that we could danced on for sure
poate a fost mai bine asa pe curat, mai cu atmosfera de sala de concert si mai putin de club (pana la momentul in care mi s-a lipit limba de cerul gurii de sete si efectiv nu ma puteam dezlipi de olaf). cat despre cici nu era pentru olaf ci pentru partenerul lui tacit si s-a rezolvat prin generozitatea a 2 nehipsteri invatati cu greul
on October 1st, 2009 at 07:43
mnac si banii in aceeasi propozitie nu-si au rostul
e bine ce se intampla acolo (zombie zombie, bogdan, SRS, akufen, byetone)
eu l-as fi facut afara, iar sunetul nu ne mai juca feste printre geamuri, holuri si carpeta :P
eu m-am simtit bine
on October 1st, 2009 at 08:13
@dreamferry: “it was art that we could danced on for sure”
da, dar in cazul lui byetone inseamna ca am impartit cu el actul artistic: el a pus canvas-ul la bataie, noi imaginatia si subconstientul :p.
sper sa nu fiu inteles gresit, am fost incantat de noise-ul lui bytone.
on October 1st, 2009 at 08:19
@ strangelove: weren’t we all?
@ crissy: e cel mai bine la mnac
on October 1st, 2009 at 08:43
eu m-am trezit, vorba vine, dansand. cum zicea si de-dans, ma asteptam la ceva sunete aseptice, stricate de sonorizare, nicidecum la ritmurile alea indracite si irezistibile, plus sonorizare impecabila.
ma simt norocos ca am depasit pe nesimtite bariera violentei, as vera si eu setul daca il are cineva :)
on October 1st, 2009 at 08:47
impecabila la 5 m in fata
in fine, a fost bine
:)
on October 1st, 2009 at 08:53
Sper ca treaba cu sonorizarea sa intre intr-o normalitate si la noi odata. Sa ne miram doar atunci cand se aude praf si asta sa nu se intample decat foarte rar. Ca vorba aia, totul depinde de muzica si doar pentru muzica venim, nu ca sa dansam ca la twice pe bar. Si da, la MNAC e bine, cu cat mai rar cu atat mai special. De bani ziceam ca o ironie ca doar e muzeu si deci tot la stat se duc doar ca mai repede, nu criticam nimic aici.
@Crissy: check facebook inbox please, am nevoie de flyeru ala :D
on October 1st, 2009 at 09:02
nu a fost impecabila sonorizarea, vibra sticla ca toti dracii. a fost un show excelent si o coincidenta fericita - noise provocator de noise.
on October 1st, 2009 at 09:13
@Strangelove:
http://en.wikipedia.org/wiki/Colors_of_noise
am realizat-o cu minus o chestie in seara lui olaf
DO RE MI FA SOL LA SI (7 tonuri) = R O G V A I V (7 culori) ,nu neaparat in corespondenta asta).
vedem o octava sau auzim in culori, a se interpreta la libera alegere.
on October 2nd, 2009 at 08:29
draga riot nu se duce niciun ban la stat din intarile pe care le platesti tu la mnac se platesc avioane si sonorizari.,..si daca ai fi check out ce mai fac alte muzee de profil ai vedea ca e si mai “comunism” nu se fumeaza deloc si nu se sta dupa 12….iti sugerez sa mai calatoresti…ca fiecare mai invatam cate ceva din asta …
on October 2nd, 2009 at 09:53
ar fi tare daca s-ar duce macar un procent din intrari la muzeu
on October 2nd, 2009 at 12:24
“Invitatii ar fi trebuit sa vada asta nu sa stea la bere pe terasa, era o mare sansa”
Da sigur, dar n-o spui asa paternalist ca si cum as fi ratat bac-ul :) parca o aud pe mama.
on October 2nd, 2009 at 12:39
si sa nu mai zicem de artistii romani, care nici macar nu au fost platiti. Dar asta e veche deja.
on October 2nd, 2009 at 12:46
cred ca byetone a fost excelent, in schimb bogdan and cote so and so, iar flat hero nu mi-au placut deloc dar deloc.
ca sunetul nustiucum, ca locul nustiucum astea nu-si au rostul. mnac e cel mai bun loc de party din bucuresti si tocmai pentru ca este un simbol comunist
on October 2nd, 2009 at 12:48
@ riot, ti-am mai zis prin primavara, elctrctr tot nu-mi merge pe iexplorer :))
on October 2nd, 2009 at 02:51
cei care sustin ca sonosrizarea a fost impecabila ar trebui sa o lase mai moale cu fumurile si sticlutele magice. ;)
on October 2nd, 2009 at 03:13
ceilalti continuati nestingheriti
on October 3rd, 2009 at 08:05
si uite cum vine duminica si muzica si imaginile nu mai vin.
parca n-ati sti ce deprimanta e duminica.
un pic de efort acolo….
on October 5th, 2009 at 02:21
[...] text review [...]