Morton Subotnick – Silver Apples of the Moon (1967)

try /buy

Albumul Silver Apples of the Moon a fost compus de americanul Morton Subotnick in 1967 pe primul Buchla Box construit. A fost prima compozitie electronica care a folosit un sequencer si primul LP electronic semnat cu o casa de discuri – Nonesuch. Intr-o perioada in care soundul electronic era foarte abstract, preocupat mai ales cu pitchul si timbrul, Subotrnick spargea gheata si includea ritmuri regulate. Rezultatul a fost unul neobisnuit si ciudat, care a atins mainstreamul si i-a adus faima compozitorului. Chiar si in prezent isi pastreaza aliura de album in afara timpului si nu mai auzi ceva care sa sune la fel. Asculta-l de mai multe ori, ca sa-l apreciezi la adevarata lui valoare. Click more pentru a citi despre Buchla.

side A

side B

Sintetizatorul Buchla a fost construit de fizicianul cu acelasi nume, la indicatiile artistilor Morton Subotnick si Ramon Sender. Ei sunt fondatorii San Francisco Tape Music Center, locul in care se tineu concerte avantgardiste si aveau loc eventuri multimedia in America anilor ‘60. Functioneaza si astazi. Aici s-au facut pentru prima data proiectii, pentru ca audienta se plictisea doar ascultand benzi. Existau dansuri cu scenografie, iar de multe ori audienta era implicata in spectacol. De fapt, aceasta a fost problema majora a muzicii electronice inainte de a se inventa sintetizatorul: fara muzician, concertul era teribil de plictisitor. A cantat pe aceasta scena John Cage; Terry Riley a lansat “In C”, iar Steve Reich “It’s Gona Rain”; Stockhausen a tinut lectii. Tape Center era insa si studio. Lucra ca mai toate in acea perioada, se inregistra si se taia banda. Fiecare nota era o bucatica de banda magnetica. Se taiau cu o precizie uluitoare si se imbinau. Fondatorii studioului visau insa la un instrument care sa-i elibereze de aceasta corvoada, la o cutie care sa compuna muzica din start, fara a mai fi nevoie sa foloseasca echipament destinat altor scopuri. L-au angajat pe Don Buchla sa construiasca acest instrument. Terminase fizica si era familiar cu controlul tensiunii. Astfel a inventat sequencerul. Cu el nu mai era nevoie sa tai 16 bucati de banda daca voiai o secventa de 16 note. Serquencerul permitea sa setezi timpul si pitchul pentru fiecare nota in parte, iar acestea puteau fi controlate printr-un oscillator de tensiune. Buchla facea asta in parelel cu Robert Moog, fara sa stie de existenta acestuia din urma. In timp ce primul opera la New York, al doilea o facea in San Francisco. Instrumentele erau foarte asemenatoare, ceea ce le diferentia in mod special era claviatura. Spre deosebire de Moog, Buchla’s Box nu avea clape, avea niste placute de metal care produceau voltaje diferite in functie de cat de tare apasai pe ele. “Claviatura este dictatoriala. Cand ai niste clape albe si negre este greu sa canti altceva decat muzica pentru clape. Daca ea nu exista, te afunzi in butoane, si cabluri, si interconexiuni ,si timbre, si multe alte aspecte ale muzicii, este mult mai experimental, surade mai putinor oameni, dar este mai entuziasmant”,explica el. Buchla nu si-a dorit sa construiasca ceva mainstream si nu a vazut nicun motiv sa-si standardizeze instrumentul dupa notatiile muzicale conventionale.

Posted in academia on October 12th, 2009 by fresh good minimal | 2 Comments