Joia la club

Cand intru laKristal, sonorizarea mi se pare o binecuvantare. Basul ma gadila in talpa. Vreau sa ma descalt si sa ma scarpin. Dau 5 lei la garderoba si se gaseste loc si pentru mine. Mi se agata geaca pe o bara goala, care probabil este rezervata spagii. Petrecerea este branduita de o vodka, ale carei blonde ma intampina cu fructe stropite cu alcool. O poza? In fata, pe ring, un grup de groopies asteapta sosirea lui Andy Fletcher. Agita steagul Marii Britanii ca niste microbisti, in timp ce niste degete lungi, terminate in unghii rosii, flutura o pancarda pe care scrie “The joy you bring for the masses”. Andy scoate capul la pupitru ca puiul din ou, iar lumea tipa ca apucata de panica. I se scandeaza numele, cand nici macar nu a pus prima piesa. Este Andy, Depeche Mode?

“Depeche Mode” opreste muzica dupa Vania, ca sa isi inceapa setul, ca un profesor cu ochelari, care isi incepe lectia. Puzderie de telefoane care fac poze si sase camere de filmat. Ma plimb printre oamenii care ies joia la club si aflu ca Gojira si-a luat licenta in medicina generala, cu 10. Ma tulbura un trance fara margini si ma trimite la bar sa imi iau ceva de baut.

Sound de radio. Andy nu construieste, pune piese cu refren, una dupa alta, in stilul electro al anilor ’80: voci care striga “na, na, na”. Normal, la refren se aplauda. Bate un vant, mai da o grindina si ploua cu disco. DJ-ul ridica mainile, multe, dar nu misca pe nimeni. Imi place de fiecare data cand se schimba piesa. Astept sa se schimbe piesa. Niu, niu, dum, dum! Nooooise si din nou voci electro. Imagineaza-ti ca cineva iti da in cap cu un carton pe care scrie “She likes me, she likes me!”.

Andy aplica miscarea Tiesto si da ceva in plus: deschide bratele catre public, dupa care, inevitabil, isi trece degetele prin par si scutura din cap. E ca un tic nervos. Se tot repeta. Deasupra sa, doua ventilatoare ii fac racoare. La Kristal nu este fum! Dj-ul ofera momente de repaos pentru animatoare, sa persiste in unduiri de bazin. Pe jos, persista mucuri de tigari si flyere cu Moshic.

Fletcher mixeaza Depeche Mode. Se tipa, se sare, se arata cu degetul la tavan. Iar e cu trance. Acum poate sa puna orice, ca ne place, am auzit vocea lui Dave! Yu hu! Yu Hu! Astept Staying Alive! Ma uit dupa un tricou cu leduri care palpaie a ceva ce-mi aduce aminte de Winamp. Se canta I feel good, I feel loved si mi se comunica ca era si Wanda pe la intrare. Ne intereseaza?

Plec, imi iau haina de pe bara care acum e plina de spaga. Ma dor urechile. Imi tiuie capul. Sonorizarea la Kristal este prea tare!

Posted in cum a fost? on October 19th, 2007 by fresh good minimal | 7 Comments