Salutari din Salem (sau cum mi-am dat doctoratul in witch house)

White Ring – Black Earth That Made Me [Disaro, 2010] buy

Muzical vorbind, ce mai ramane din anul asta e imbibat in supranatural. Witch-house-ul e un gen nou care cuprinde prin invaluire muzica de pe interneti, transformand-o intr-un soundtrack apocaliptic. Este varianta oculta, orientata spre downtempo, dar rupta si sucita a italo-house-ului – un fel de extensie a chillwave-ului (caruia multi doreau sa-i puna cruce). I se mai spune si “drag”, sau “haunted house”, dar, ca in cazul majoritatii subgenurilor din ziua de azi, nu are un nume oficial. De fapt, despre asta e si vorba. Nu mai exista “scene”. O buna parte din evolutia prezenta a muzicii se petrece pe internet, acolo unde granitele s-au sters incet dar sigur.

Balam Acab – See Birds [Tri Angle, 2010] buy

Artistii din zona asta nu provin dintr-un loc anume. Rasfirati in toate colturile lumii, ei compun o muzica cu un nucleu estetic comun, insa fiecare aluneca intr-o directie proprie. Sunt trupe ce se apropie mai mult de electro rock, in timp ce altele au o abordare pur abstracta, folosind sample-uri degradate pana la noise. Temele centrale, distincte, transforma totul intr-un manifest.

Termenul de “drag” e o referinta la hip-hop-ul ciopartit si siropos pe care-l faceau DJ Skrew si cei ca el in anii ’90 in Houston. Salem l-a folosit pentru a-si defini productiile, la fel de ciopartite si de siropoase ca cele din anii ’90, dar mult mai puternice si mai hipnotizante prin adausuri de synth-uri dubioase si vocaluri prelucrate ca din borcan. Toata generatia asta noua pastreaza ideea centrala a acelei nise de hip-hop, careia ii aduc influente venite din dub, goth, electro, ambient house si chiar si pop, creand un rezultat tripat, contorsionat si psihedelic.

Salem – King Night [IAmSound Records, 2010] buy

Orientarea spre hip-hop nu e deloc surprinzatoare. Cand toata lumea petrece gramezi de timp pe internet, gusturile muzicale penduleaza intre comercial si nise. Hip-hop-ul si R&B-ul fac parte din prima categorie, dar pot prezenta particularitati interesante. Era doar o chestiune de timp pana cand oameni care nu provin din zona cu pricina aveau sa se apuce sa se joace cu ele.

Fara sa fie preocupati in mod special de dubstep, toti acesti artisti au o slabiciune pentru Burial. Modul in care el e capabil sa dea nastere unor dimensiuni sumbre, suprarealiste pieselor e pe undeva si telul lor in privinta pop-ului. In acelasi timp, ai putea jura ca vezi si legaturi cu The Knife, Crystal Castles sau Oneohtrix Point Never.

Evident, niciunii dintre ei nu gasesc ca au vreo conexiune cu aceasta aparenta miscare sau cu termenul de witch house in sine. Robert Disaro, detinatorul label-ului omonim Disaro (Mecca genului, de unde ati putea sa-i samplati pe White Ring, oOoOO (oh), Fostercare, ///▲▲▲\\\ (Void) sau GR†LLGR†LL) spune celore de la Pitchfork ca: “Imi place termenul de “witch house”, se potriveste cumva cu greutatea sound-ului. L-am mai vazut scris si ca ‘haus’, deci cred ca vine cum vrei tu sa-i spui. Dar, tineti minte, Disaro nu este neaparat un label de witch house/haus sau drag. Suntem doar un label ce produce muzica independenta facuta de artisti cu mintile futute care lucreaza cu totii sa aduca muzica inapoi acolo unde ar trebui sa fie. In momentul de fata muzicienii sunt controlati de label-uri vizavi de ce-ar trebui sa faca si ce n-ar trebui sa faca. Toata mizeria asta glossy de la TV si radio (chiar si de la radio-urile studentesti) despre marea chestie urmatoare, e o prostie care n-are treaba cu indie-ul. Arta si muzica au nevoie sa stea una langa alta, iar situatia nu prea mai e de asa natura.”

oOoOO – No Summr4U [Disaro, 2010] buy

Ca un deget mijlociu ridicat in fata acestei probleme, multe din trupele de witch house au niste nume de nepronuntat. Triunghiuri, cruci si linii, asta la prima vedere. Cine e in stare sa priceapa cum se citeste 31337 o sa se descurce sa atribuie character palette-ului cuvintele potrivite. Altele se rezuma la alfabetul nostru cel de toate zilele, peste care asociaza imagini oculte, o magie estetica cu care fenomenul vine la pachet. E ca si cum te-ai intoarce in adolescenta si-ai lua tot ce-i mai bun din “ciudateniile” pentru care te dadeai de pamant atunci ca esti neinteles.

Datorita definitiei, e nevoie de “vrajitoare”. Vocile feminine sunt un element central ce se lipeste la fel de bine de-acest film ca un cazan cu fiertura de ochi de broasca de perete. Subtilitatea acestei co-dependente nu este (inca) abuzata. Vorba aia: valul curge, vrajitoarea rezista.

Pink Priest – Hexes, Vol. 3 [Self-released, 2010] buy

In loc de postfata: Viteza cu care anti-miscarea aici de fata se raspandeste are multe de-a face cu remixurile pe care le produc. S-or mai fi produs remixuri in trecut, dar aici avem de-a face cu o noua dimensiune. Orice fel de piese, de peste tot, de la vechituri ‘80-iste la hituri prezente si piese proprii sunt sacrificate ca mieii pe altarul genurilor. Reduse la elemente esentiale, ele sunt reconstruite ca fantome a ceea ce fusesera candva. …Si sa ne mai mire ca ne bantuie playlist-urile?!

* Dupa o luna si jumatate de studiu extensiv am concluzionat ca as putea oricand sa-mi dau doctoratul in nisa asta. Am sarit de la cele doua case de discuri importante care scot aceste release-uri, Disaro si Tri Angle, pana la artisti independenti si mixtape-uri. Acest post este departe de a fi exhaustiv, insa voi/vom reveni cu update-uri. Sa va fie frica.

Posted in academia on December 2nd, 2010 by irishima | 9 Comments