Sonar Day Three – The Field

The Field

Dupa noapea de ieri, in ultima zi de festival esti mai mult decat frant. De abia te misti, ca un mosneag care fuge sa-l prinda pe Catalin Crisan, numai ca tu fugi sa-l prinzi pe The Field. Nici nu mai apuci sa mananci, pleci in ultimul moment de acasa si ajungi acolo exact cand pune prima piesa. Ai ratacit si line-up-ul, nu stii nici macar la ce scena mixeaza, dar il descoperi imediat dupa sound. Este inconfundabil. E de ajuns o piesa ca a sa uiti ca nu te-ai hranit de 12 ore si ca erai obosit. Muzica lui e ca apa minerala, light, dar acidulata. Desi ai ascultat albumul de 50 de ori acasa, de alte 50 de ori pe la prieteni, si il stii pe de rost, acum ca il auzi live, fiecare sunet iti trece prin fiecare por. Simti cum ti se face piele gaina de zeci de ori de-a lungul setului de 60 de minute. Inca o melodie si incepi sa plangi. E ca si cum te-ai revedea cu cineva pe care nu l-ai mai intalnit de multi ani: stii ce te asteapta, dar tot e ca la Surprize, Surprize. Nu vorbesti nimic, sa nu creezi nici o intrerupere si te misti usor, usor, nu cumva sa deranjezi muzica, atat de pretioasa. The Field te-a imbatat cu sunet fin. La final inchini odata cu el paharul, spui “of” cand dispare de la pupitru si dai cateva sms-uri in tara, ca sa nu simti ca ai ramas singur.

The Field

Ca la orice festival, la Sonar mai gasesti si ciudati. Cel putin pentru tine. Dovada sta acest rocker electronic, care face noise si urla la microfon. Majoritatea setului – cat suporti din el – nu l-ai vazut. A stat mai mult la pamant, pe scena, dar n-ai vazut ce facea acolo, caci ai observat totul precaut, din ultimul rand. Se ridica doar sa urle “melodic”, moment in care baiatul ce supraveghea sonorizarea iti face semne disperate ca ii inchide sonorul. Este un fel de Morticia din Familia Adams, dar la masculin.

ciudat

Posted in outfun on June 25th, 2008 by fresh good minimal | 0 Comments