Chestionabil’s friends of e-friends

commissioned by chestionabil.ro, part of “friends of e-friends” series

“sa moara minimalu’ si eu sa dansez pe mormantul lui”

Minimalul, ca sa ne enervam de la primul cuvant, are o soarta ciudata in romania. Acum ceva ani, cand sound-ul aparea la primele petreceri in romania nu strangea mai mult de 30 de oameni pentru o vara intreaga. Vara urmatoare, cel putin un club era deja plin, inca una si cucerise toate ringurile. Ce s-a intamplat, cum a putut muzica asta deloc facuta pentru succesul de masa sa ajunga atat de repede sa inlocuiasca manele din cartiere si sa fure publicul discotecilor din regie? O coincidenta. Aparitia sa in acelasi timp cu explozia stimulentelor la scara larga. La noi the summer of love a venit mai tarziu iar soundtrack-ul i-a fost minimalist. In general eviti sa vorbesti despre asta dar daca o faci risti sa nu mai intelegi nimic pentru ca argumentul e esential. Sa fim seriosi niciodata muzica asta nu a fost cu adevarat iubita. De la primele petreceri deja majoritatea prietenilor va ziceau “iar minimal?”. Toata lumea parea a fi anti desi nu era clar cine e pro. Nu cred sa fi existat alt stil care sa creeze antipatii asa rapide si durabile. Pentru ca e o muzica “grea”, oricat de blasfemie vi se pare asta. As fi preferat ca explozia consumului, crearea scenei si a lifestyle-ului sa vina mai devreme, sa avem pokemoni progresisti si curve bestializandu-se pe breakbeat. Sau trance, ce s-a intamplat cu trance-ul in Romania? Un danez imi spunea la Villalobos ca asta e public de Armin Van Buuren. Nu asta trebuia sa fie stilul popular care sa umple stadioane de cocalari extaziati? Timing, bad timing.
Minimalul este, si o sustin cu tarie, cea mai avansata muzica de dans. De dans zic. A ajuns circumstantial prea repede sus si acum se autodistruge. O sa aruncam exagerarile la cos odata cu muzica. Neavand o istorie a scenei in spate care sa treaca prin crizele normale la vremea lor am ratat o evolutie. E un fel de intoarcere in underground, poate benefica, dar ce drum ciudat.
O prietena a danezului, pe malul lacului, la after, mi-a zis ca Bucurestiul are relaxarea Barcelonei combinata cu atitudinea Berlinului. iu-huu, ce-am putea fi daca nu ne-am mai musca de cur unii pe altii

Posted in de-dans, dezbateri on July 8th, 2008 by de-dans | 42 Comments