Cobblestone Jazz la Mania

Cobblestone Jazz – Lime in da Coconut

Ajungi la Mania pe la 2:30, este gol, de-dans este primul pe ring, se misca incantat de rezidentul DJ Sepp, care face incalzirea pentru Cobbleson Jazz. Pana se umple, privesti atent prin La Mania, in care n-ai mai fost de cel putin doi ani. S-a schimbat. Pare clubul perfect. Se aude impecabil, nu este kitchos si nu este nici hruba. Asa cum e impartit pare foarte bine gandit, are si zona de lounge si mese, si balcoane, si terasa, iar luminile pica foarte aspectuos. Pe masura ce se umple, pe putin cinci oameni te intreaba cine este la pupitru. Sepp mixeaza feelingos, pana pune niste indiene, chinezesti, nu stii exact ce sunt dar iti aduc aminte de “Magazin duminical”. Cei 50 de oameni de pe ring, cati ne-am adunat, primim din partea casei cate un shoot de Kamikaze. Proiectiile se fac pe un ecran din leduri, pe care se scurg acum mii de margele colorate; iti dau senzatia de palpabil.

Cobblestone Jazz intra la trei, cand ringul este scufundat in bezna. Ei sunt tot trei, Mathew Jonson, Danuel Tate si Tyger Dhula. In timp ce ultimul are grija sa sparga piesele cu elemente cheie, Tate face live la clape si arunca la microfon cate un “iuhuhu”pe care s epun efecte de voce . Mathew Jonson programeaza pe laptop tobe si mixeaza loop-uri din sunete joase. Te surprinzi cum descoperi o poveste improvizata pe loc, care te misca lin, pe jazz si dub, sustinute de minimal techno emotiv. “Baietii nostri, tricolorii nostri”, ti se sopteste din inima, de undeva din spate. Nu raspunzi, te-ai blocat si tu pe un singur gand: cat de bine suna, cat de bine suna, cat de bine suna. Dansezi autist, nu mai zici nimic. Oricum, si prietenii tai sunt tot acolo unde esti tu. Din aceeasi cauza, nimeni nu face nici o poza.

Cobblestone Jazz

Cei trei o iau sonor la fuga, parca instiga la orgie si, desi sonorizarea este perfecta, tie iti vine sa strigi “Dati volumul mai tare!”. Tipa insa altcineva: “Asta este poezie!”. Este minimal abstract si totusi atat de melodios, incat iti vine sa dai cateva telefoane, sa le spui unora, cu mana la inima, ca se poate. Si cand simti ca te incingi mai tare, cad din tavan tone de abur rece, nu te vezi pret de zece secunde, dupa care te simti rece. Cei trei isi termina setul dupa doua ore, care au trecut ca doua piese.

Dupa sapte ani de clubbing, de abia acum ai luat parte in Romania, la petrecerea perfecta: sunet, muzica, locatie, proiectii. In plus, nu au fost mai mult de 200 de oameni. Asa ar trebui sa fie petrecerile de minimal, cu grupuri minimale, capabile sa creeze vibe ca la o mie de oameni.

—

de dans: toate astea dupa un trentemoller ametit care nu se poate hotara ce vrea si tot ce ii iese este o desiratura nelegata, placuta pe bucati dar care nu face sens la scara mai mare. destul de schizofrenic concertul, din toate cate putin, sa fie toata lumea fericita, cel mult agreabil.

cobblestone jazz ii schimb au confirmat asteptarile si au sunat minunat desi au lasat pe afara o gramada de material. au facut un live extraordinar fara ca macar sa isi foloseasca toate armele, imi imaginez ce ar si iesit daca si-ar fi dorit mai mult victoria. m-am simtit de multe ori in apropierea maretiei. daca conteaza, sa stiti ca eu in directia asta as vrea sa se indrepte muzica techno. la mania arata chiar misto, nu stiu de ce imi era frica de ea, iar lumea – ca pe vremuri, multi prieteni intr-o mare de habarnisti simpatici.

habarnisti simpatici as opossed to cocalari beti si agresivi cum erau la kudos pe la ora 8, 9 dimineata, valeu. plus ca plaja din mamaia e ca o autostrada supra-reglementata pe nu poti sa stai in cur nicaieri acolo unde vrei ci doar poate 5 metri mai incolo, 3 metri mai sus, mai pe o parte, numai la masa aceea, cel mult juma de ora… nu te dau afara da te capiez. iar ideea de after la mare e complet necunoscuta, am asteptat doua ore sa inceapa popoviciu sambata dimineata, ne-am facut muzica singuri in cap, am intrebat de 5 ori 5 oameni de la bar care nu stiau nimic pana am plecat, dracului, in navodari unde plaja chiar era plina de masini dar unde macar nu exista reguli de asezare a prosoapelor. deci kudos e o rusine, asta vroiam sa zic.

Posted in cum a fost? on July 14th, 2008 by fresh good minimal | 10 Comments