[LCLR01] Bogdan Marcu – Mashapist Shef Buzz.RO! 2010 / download
Bogdan Marcu deschide noua serie de release-uri locale digitale, LOCAL REMIXES, cu EP-ul Mashapist Shef, un mash-up din toate cele 17 piese de pe compilatia Buzz.RO! 2010, scosa in martie anul aceasta si republicata in iunie, in 2000 de exemplare, cu sprijinul Institutului Cultural Roman, la acelasi label.
Acest lucru nu ar fi fost posibil fara folosirea licentelor de tip Creative Commons, care ofera libertate artistului in manageruirea drepturilor de autor. Astfel, toate releasurile Local Records pot fi share-uite, mixate, remixate sau semplate, iar artistii sunt stimulati sa colaboreze intre ei.
text by miron ghiu: Calea lui Bogdan Marcu, pe cat de intortocheata, pe atat de surprinzatoare, e un trip continuu. Fara sa tina seama de rigorile vreunui stil anume, estetica practicata e o voioasa manifestare a principiilor postmoderniste, in care fluxul de informatie ce ne bombardeaza zilnic capata de fiecare data alte conotatii in momentul in care este spart in fragmente si recontextualizat.
Noua piese care impreuna stau in picioare ca o declaratie despre Bucuresti. Albumul ONE reprezinta debutul lui Eusebio si nu reda sunetul capitalei, cat induce sentimentul ca i-ai colinda strazile: haos uman, haos sonor si haos in trafic in mijlocul zilei si calm sagetat de cate-o masina sau un latrat de caine, in mijlocul noptii. De fapt, albumul contine inregistrari de ambianta stradale, de noapte, prelucrate, iar fiecare piesa are un corespondent intr-o stare sau intr-un moment in timp.
Un an de lucru la acest album inseamna detalii fine, care nu se percep decat de la a doua ascultare. Cu cat mai multe ascultari, cu atat mai multe detalii. Sintetizatoare, flaut, chitari, tobe prelucrate sau tobe cu efecte, drum-machine-uri, percutii realizate din semne de circulatie, “clopotei” procesati din pahare si farfurii si computerul, folosit ca unealta de inregistrare, editare si mixaj. O parte din piese sunt co-produse de Waar, producator roman cu care Eusebio formeaza din toamna anului 2010 proiectul High Jet, o explozie de stiluri electronice, ca un fresh menit a-ti da refresh.
Versiunea CD a albumului contine un fragment sonor bonus, gata sa surprinda pe cel care pune mana pe o copie a release-ului. Coperta, realizata de LieProof http://lieproof.net/ reprezinta Monumentul Eroilor Patriei, din Bucuresti. Eroi Locali.
Titlul Ep-ului si numele pieselor sunt mai mult un joc in contextul politic depresiv actual in care toate proiectele ideologice au esuat si ultima utopie a ramas un capitalism morbid care inca traieste desi e mort.
Muzica de club si techno-ul in special au atrofiat orice dimensiune politica a muzicii electronice underground, life-style-ul ce insoteste azi clubbingul, asa cum sustinea Terre Thaemlitz, e un soi de de escapism tribal. Ne consumam anxietatile in marsuri de 4 pe 4, prelungim starea asta decerebrata la adapostul senzatiilor tari ale bass-ului si ale substantelor. In acest mediu este nevoie de ambiante sonore surprinzatoare, de texturi rafinate, de melodie distanta repetitiva, de psihedelism autentic, de ce-a mai ramas din soul, pentru a incerca o meditatie superficiala. fara sambure mistic.
Desi club-oriented, dub techno, deep house, acest EP incearca un demers muzical mai complex, la limita granitelor.. Este format in proportie de 90% din surse audio si instrumente agonisite de-a lungul timpului si profita de limitarile acestora.
Ca sa plecam la Berlin, in echipa de 5, ne dam intalnire la 4:30 dimineata, in fata Guvernului. Fiecare cu un bagajel, Cristi Cons cu geanta fara rotile, de 100 de placi, precum femeia prevazatoare care arunca in bagaj totul, caci niciodata nu se stie… La aeroport merge repede, suntem obisnuiti de la MNAC. Tigara ne intarzie, ne auzim numele pe megafon, nu stim cata lume ne asteapta in Berlin, dar uite, in aeroport deja ne asteapta un autobuz de 50 de oameni.
Dupa un zbor destul de lung, cu schimbare, si o ratacire de doua ore prin Berlin pana ajungem la hotel, reusim sa dormim cateva ore si sa purcedem noapea, catre M.I.K.Z. Clubul se afla, normal, intr-o fosta fabrica de ceva, si isi pastreaz look-ul industrial, stilat din plin de graffuri. Mi-e sete. Si mi-e dor de clubul verde. Ne intampina sunetistul, ne intreaba de-o bere si pleaca: “excuse me, I have to start a party”. Si se pune pe trebaluit, face soundcheck, cara boxe, face glume, “everybody pick up one”.
Camera destinata Romaniei zici ca e pentru Stapanul Inelelor, proiectii statice, mash-up-uri din zeci de fotografii cu elfi si munti imbracati de paduri, realizate chiar de promoter. Totul se leaga cand aflam ca n-am scapat nici aici de promovarea romanilor ca vampiri din Transilvania. Cei care isi arata coltii insa sunt in camera de jos, techno industrial din cel mai dur, care face din tricolorii de la etaj niste mielusei cu urechi fine. Se invart toata noaptea si placi, si CD-uri, se perinda de sus in jos si de jos in sus vreo 300 de oameni si se dau tot atatea compilatii Buzz.RO! Nu avem voie sa facem nici poze, nici filme, asa ca ne mulam pe regulile clubului si imortalizam momente pe blat.
gmail
com
