21-23 mai 2010 @ padure iarba verde hamace si tot ce vrei
Incep cu o veste… asa si asa. Fara dOP la Iarmaroc. Dar sa explice Karsten Hausner, managerul: “Sorry about my bad news. But I had to cancel two gigs in Europe, because the guys had the chance to play on a Festival in China as the one and only French Act”.
Organizatorii Iarmaroc insa, completeza imediat, cum nu se poate mai bine, cu Elektro Guzzi. Aaaa…despre care dop vorbeam? Eu sincer, la Iarmaroc, daca am techno pe instrumente, iarba verde, soare cand stau in hamac, limonada la pai si din nou live, consider ca m-am destrabalat in timp ce m-am relaxat.
Vienezii Elektro Guzzi canta techno live la instrumente din care la prima vedere ai crede c-o sa iasa rock. Sunt trei artisti ce performeaza asa cum o face lumea de zeci de ani. Aparent, nimic special. Si totusi, cum bine zicea bookmart, cum incep sa cante, reusesc sa elimine granita dintre om si masina. Chitaristul Bernhard Hammer, basistul Jakob Schneidewind si percutionistul Bernhard Breuer fac impreuna de sase ani piese care te ridica si te coboara, te tensioneaza si te relaxeaza si au groovul oricarui instrument electronic, numai ca, elemente precum cele de minimal si dub sunt create analog. Nu exista loop-uri sau materiale preinregistrate, sunt doar variatiuni imprevizibile generate dintr-un bass organic, in timp ce chitara loveste puernic cu techno. Ei isi spun tanzband, “tanz” insemnand “dans”, eu i-as spune mai de graba, techno getto funk de dans (desi de dans in aceste conditii pare a fi pleonasm). Avem si jazz. Odata ce ritmul de 4/4 este constant, ceilalti doi cresc tensiunea treptat, dar isi pun instrumentele mai mult in slujba atmosferei decat a melodiei.
Techno cu instrumente, din ce in ce mai des. Elektro Guzzi sunt austrieci, pregatesc un album pentru Macro, labelul lui Stefan Goldmann, in mai si performeaza la Sonar anul asta. Techno Tanzband. via babylonoise.
Festivalul Iarmaroc vine la pachet cu VARA, intre 21 si 23 mai, intr-o padure fara denumire, in afara Bucurestiului. Multe scene, multe stiluri muzicale, multe activitati conexe si alte detalii in curand, stay tuned. Infected Mushroom, prima trupa anuntata, acum doua saptamani, a avut menirea a ferici fanii psy. Astazi, organizatorii vin cu o noua veste: dOP live la Iarmaroc!
dOP este un trio parizian care canta impreuna de 20 de ani. Cei trei se cunosc din copilarie. Produc in virtutea ideii ca muzica de dans poate fi organica: instrumente reale, voci si metoda clasica de compozitie. Au descoperit muzica electronica de curand, dar ei vin din zona blues, free jazz, raggae si pop experimental. Cand au inceput, in 1994, cantau cover-uri rock ‘n roll in trupa “Music Day”. Clement Zemstov era la tobe (doar un snare si un bass drum), Jonathan Illel cu vocea, iar Damien Vandesande la saxofon. Exista si un al patrulea membru, Ramon, care canta la chitara, dar a murit subit si trupa s-a destramat. Din acest motiv, nu vei auzi niciodata chitara in muzica lor. Dar acesta este cam singurul instrument care nu se aude.
“Am cantat multe si toate ne-au influentat, dar ne-au si facut sa incetam a mai produce unele stiluri muzicale”. N-au mai facut jazz pentru ca era prea serios pentru ei, “no money and not many women, too many old people”. N-au mai facut reggae pentru ca nu sunt rastafarieni si nu voiau sa poarte dreaduri, “even if we smoke a lot”. N-au mai facut hip-hop pentru ca era periculos, si nici muzica clasica, pentru ca prea repetau aceeasi piesa in fiecare seara. “Pop n-am mai facut pentru ca iubim muzica prea mult”. Nici muzica electronica nu le placea. Dar au ajuns in Berlin, la Berghain, cu Noze, dupa care au mancat cireasa de pe tort la Bar25. Si asta a fost.
A Guy Called Gerald @ Studio Martin, sambata, 30 ianuarie
A Guy Called Gerald @ Fabric 21.04.2007
A Guy Called Gerald nu e doar “a guy”, este o figura istorica a anilor ‘80, reprezentativa pentru scena acid house din UK, direct din inima Manchesterului, dar si o figura proeminenta pentru contributia adusa scenei dnb. “Fac muzica de dans. Daca nu poti dansa pe ea, nu e muzica de dans. Nu vreau sa spun ca trebuie sa mimezi libertatea sufletului, dar dovedeste-ti grooveul.”
A crescut in biserica, in una penticostala, cu muzica 24 de ore din 24, unde duminica tineau concerte diverse trupe. “Am fost spalat pe creier cu muzica, iar acum sunt dependent de ea”, spune artistul, iar parcursul sau o dovedeste. Mai tarziu s-a inrolat si el intr-o trupa de DJ si MC care cantau hip hop si electro. Doar ce isi punea pe picioare un studio si se intalnea cu ei in fiecare duminica, pentru un jam session. Apoi a urmat State 808 si celebra Pacific State. Influentat insa de soundul Chicago si Detroit, houseul a fost stilul care i-a adus succesul, respectiv piesa Vodoo Ray, respectiv Sony/ Columbia Records.
Aparut pe 7 decembrie, la labelul german Prologue, ii facem loc de abia acum celui mai bun album de techno de anul trecut (sau printre cele mai bune, pentru suspiciosi). Headfuck techno, tripant la maximum, spatial, propulsor pe orbita, si organic, si electronic, si natural, si sintetic. Estetica si sound design, de-mi vine sa scriu cu caps, sa subliniez importanta. Plastikman reloaded 2010.
Albumul este un mix intre melodie si forta si surprinde perfect momentul cand nu mai stii de tine, la 6 dimineata. Producatoarea germana stabilita in Cologne a lucrat la album doar trei luni, dar munca preparatorie a durat mult mai mult. A semplat motociclete in New York, sunete industriale in Munchen, bannere batute de vant pe un aeroport in Turcia si zgomote de pe strazile din Hong Kong. Cateodata experimenteza in bucatarie cu alune si un bol de metal, dar are si sunete obtinute prin programare.
Functional logo for freshgoodminimal. Square wave generator composed of 4 gated oscillators modulated by the light intensity and body contacts. noise generator.
text by Ioana Calen
Tehnomagii sunt acei vrăjitori sau magicieni care se folosesc doar de resursele tehnologiei pentru a înfăptui diferite miracole. Ei pot face să apară personaje şi scene tridimensionale în aer, puncte luminoase în eter, pot să asculte muzica traficului de maşini la un pick up, în timp real, să facă focul să danseze pe muzică sau să cânte la un theremin producţie proprie sensibil la variaţiile de lumină. Îi recunoşti după aerul de om nedormit de câteva nopţi, după scânteile care li se aprind în ochi când meşteresc la ceva sau după faptul că orice computer, orice device şi, în general, orice maşinărie, oricât de îndărătnică, în prezenţa lor se tranformă în nişte aparate perfect funcţionale şi prietenoase.
Am cunoscut un singur astfel de om şi mi-a luat ceva timp să mă conving că nu e de fapt un extraterestru prietenos care se exprimă mai uşor prin intermediul maşinilor decât verbal. Îl cheamă Paul Popescu şi, deşi se ocupă de Medialab-ul de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC), nu se simte artist, aşa cum nu se simte nici programator, nici inventator, nici inginer. A fost inclus pe lista celor mai creativi oameni din România “100towatch” ca inventator şi artist, dar pe cartea lui de vizită scrie tehnomag, şi este probabil cuvântul care îl descrie cel mai cuprinzător.
Zgomotronul este un instument de noise facut din cele mai banale componente de electronica integrata pe care le-a pescuit de prin cuferele de”goodies” din balconul ticsit cu obiecte gen lazi pline cu componente, microscop, telescop, menghina, carti, vase de laborator, calculatoare vechi, sticle cu solutii, angrenaje, motoare, fire, bucati de mobilier etc. L-a construit pentru ca voia un logo FGM care sa cante (si care sa nu fie o felicitare electronica). De dragul “artei functionale” a renuntat la cateva nopti de somn, a refacut de la zero mai multe variante ale device-ului, a fost suspectat de vanzatoarea de la non stop ca s-ar imbata cu cele 20 de sticlute de acetona pe care le-a cumparat la doua dimineata pentru o solutie in care trebuia imbaiat instrumentul, si a avut un accident in care a fost implicata o mare cantitate de cerneala rosie.
Inca zece albume, unele nemai postate pe blog, care numai techno si house nu sunt, in rest sunt de toate. Nicio ierarhie. Muzica buna, de plecat pe marte.
Mary & The Boy / Felizol – Time Machine [Inner Ear] relisten
Mary & The Boy sunt greci si aproape necunoscuti, genul de trupa care te face sa te gandesti cate minunatii raman nedescoperite chiar si intr-o lume atat de conectata. Un milion de influente intr-un album pe care fiecare piesa are o personalitate zdrobitoare. Greu de anexat vreunei nise stilistice, s-ar incadra poate numai unui prea vag post-x in care x ia toate valorile. Dramatici, aproape burlesti, dar cu o forta si atitudine care ii face una dintre cele mai placute surprize ale lui 2009. “ Va scoate din iarna albumul asta”.
Undeva in vestul Americii, in jurul lui Flying Lotus, un grup de producatori reinventeaza hip-hop-ul. In siluiesc fara mila, il amesteca cu toate ideile noi din muzica si scot ceva extraordinar de nou si personal. Oamenii astia creeaza muzici noi desi ii spun in continuare hip hop, muzici care te fac sa vezi genurile pe care le credeai cunoscute altfel, care deschid drumuri pe care le credeai inchise si care, in fond, duc lucrurile mai departe. Drift este produsul cel mai rafinat care a iesit din aceasta zona si castiga detasat premiul de inovatie 2009. Pe langa cel de lirism.
Krikor & The Dead Hillbillies – Land of Truth relisten
NuProg, Nouveau Psych, KrautDisco, dracu sa ii mai inteleaga. De la industrial, dark-wave, printr-un disco alienat, la psychobilly si progresiv dar totul cu clubul la baza, albumul asta este inca un semn al unei noi scoli franceze care vine sa inlocuiasca atmosfera infantila in care ajunsese electro-ul post-justice. Astia sunt fratii mai mari ai copiilor electro, trecuti prin mai multe curente si stiluri si care incearca acum sa creeze o sinteza a trecutului cu gandul la viitor. Saturati de muzica dance actuala, nostalgici dupa muzicile bune ale primei tinereti, dar inca cu chef de dans. Albumul a aparut la Tigersushi, labelul lui Joakim si locul celor mai bune aparitii de pe zona asta, iar pe cateva piese vocea este a lui Nicolas Ker de la Poni Hoax.
gmail
com
