Un nou blog romanesc care pe langa selectiile si review-urile de rigoare se duce direct la surse si se intoarce cu interviuri in exclusivitate.
“[Illegal file-sharing] is a natural consequence of a stupid and ignorant music business, that never saw the potential of the Internet. The major labels really fucked it up for themselves – and still do. They did not provide a way for the river to run, so the river found its own way. Until the music business provides a great system for digital music distribution, I do not think that music sharing should be punishable, with the exception of a warning and perhaps a ticket for those who own really share big libraries. Reducing file-sharing to something evil, or something good, is naive. File-sharing is a problem but also a solution.
I think that web 3.0 will further decentralize control and distribution, being independent will become more and more important. Every node in the network will become both a consumer and a provider. Torrents / p2p technology will be used for everything. Microtransactions (a few nano-cents every time your music is copied from one machine to another) will become the most important income source for artists. Renting software and hardware will free up technological barriers for poor artists. Mash-ups and convergence not only between genres but also between medias will make control and limits of distribution impossible, and new software technologies will emerge to help artists create new sorts of art and music, and utilize the system for ways of distribution we cannot imagine today. We really should have a few rounds of beer to talk about all this, I am so excited for the future.” Ugress
“The introspective character and the rigidness of “minimal” is something that doesn’t appeal to me, I prefer to dance to other grooves for sure, for others maybe it’s a revelation then. I don’t get it, but it doesn’t mean it is dead.” Matias Aguayo
“The name was conceived by Stefano Noferini because every time I left his studio – which was full of records covered in dust – I had my hands totally covered in it, too. I found that name connected to some western poor kid that cleans cowboy boots and is also connected with my fetish for guys’ knickers.” Dusty Kid
Vorbeam mai de mult despre noul Dan Deacon, care si-a facut trupa si a transformat prajeala din Spider Man of the Rings, albumul din 2007, in frumusete dementiala, numai buna sa incepi saptamana. Dupa ce am visat acest albumaproape in fiecare zi, in sfarsit a aparut si e mana cereasca. La fel de mana e si setul lui Donato de mai jos.
Posted in download on February 16th, 2009 by fresh good minimal |
6 Comments
Soul capsule – diamone head (acappella) – perlon
Pub – surgery – ampoule
Harrison fnord – dub girl – statik enterteinment
No automation – cnocmoy – edit select
Ananda rose – silverdrumming – tonsport
Unknown – delete everything
Aste – sukeltava – sahko
Redcell – new age – b12
Heiko laux – hangin – tresor
Jeff mills – skin deep – purpose maker
Mike parker – inversion1 – geophone records
Lowtec-birthmark – out to lunch
Andre rozzo – storm warning (shelter mix) – trackdown records
Reynold – over there (donato dozzy remix) – persona records
Mika – depth finder – hipass
Urmatoarele seturi au fost si vor fi mereu pe primul loc in topul meu personal. Sunt doua seturi care pur si simplu m-au marcat extrem de profund la momentul respectiv. La primul, cel al lui Burridge de pe La Mania Beach nu am fost prezent din pacate, eu ajungand pentru prima oara pe litoralul electronic romanesc cu 12 zile intarziere, mai exact la prima venire a lui Sasha in Romania. De atunci, setul lui Lee cred ca a fost ascultat de peste 100 de ori in decursul a 2 ani, culminand cu un intreg 1 mai in 2004 pe repeat, chiar si cand dormeam!
Lee Burridge @ La Mania Beach – part 1 [2002]
Lee Burridge @ La Mania Beach – part 2 [2002]
Al doilea set este probabil cel mai eclectic ascultat de mine vreodata. Sunt probabil cele mai zdruncinatoare sentimental sau tamaduitoare spiritual doua ore de muzica mixate ever. Exagerez, se poate, dar este cel mai plin de emotie set pe care am avut placerea sa-l ascult in viata asta.
Danny Howells @ Essential Mix Radio 1 Pete Tong [2002]
Posted in top2ever on February 13th, 2009 by fresh good minimal |
9 Comments
Un lucru e cert: daca imi place dubstepul, nu e datorita lui Mary Ann Hobbs sau a lui Benga, ci datorita lui Trigga, iar acest EP imi sustine afirmatia cel mai bine. Dubstep technoid combinat cu UK garage din 99 si voci care iti aduc aminte de Burial, dar care de fapt sunt cut-uri din acappelle r’n’b, dintr-acelea care nu-ti plac, desi acum crezi ca ar trebui sa existe doar pentru asta. Sunet hibrid, ritm experimental, nu skool dubstep, simti cum ti se topeste capul de atata atmosferic.
TRG – Decisions
TRG & Dub U – Harajuku
TRG – Back In the Days
Posted in buzz.RO on February 12th, 2009 by fresh good minimal |
2 Comments
Prin Bucuresti umbla de cativa ani incoace cutuma de a organiza petreceri cu o anumia tenta exclusivista pentru branduri de consum care, sa fim drepti, nu insinueaza implicit atata nisa cum ar dori organizatorii. Nu se fac party-uri la Sparks, ci doar se promovează exploziv acelaşi J&B prespalat sau ca acum, aceeaai mahorcă de Kent, pare-se cu filtru mai perforat, cu carton mai aranjat. Am ajuns pe la 1 la locatie. Club Level.
Prima surpriza e o usoara lipsa de comunicare intre prieteni, suntem putin suspecti. In Bucuresti oricum preconizezi, sau cel putin poti sa controlezi starea de spirit la fiecare eveniment. In The Other Side se lasa mereu cu betii dureroase, in Fabrica stai o mare parte din seara cu geaca pe tine si te ustura ochii de fum, in Mash-up n-am fost niciodata, de la Martin, chiar dacă ajungi rar, nu te mai dai plecat. Coboram din taxi, puhoi la intrare. Ah, petrecere pe sistemul coada, unde se fac mereu cele mai bune mistouri. Ne relaxam deci cand vedem capete cunoscute, fiecare exprimand puerilul entuziasm de a-si gasi amicii la o petrecere proasta. Nu lasam geaca la garderoba, ar fi ca si cum ne-am lasa la intrare cruciulita de la botez. Coridoare, tapete, toaleta cu draperii as in Kristal. Dupa stalpul pus in ciuda lui de-dans fix in mijlocul intrarii, ni se arata in sfarsit minunea. Stam in prag de ring sapte-opt oameni si ne uitam cu gura cascata, amutiti, ca si cum ar fi aparut Godzilla de dupa turnurile gemene. Suuuute de oameni, care mai de care mai nasol, era ca si cum am fi intrat brusc in casa din Twin Peaks.
Se desparteau mesianic marile de cocalari inaintea noastra si noi nu mai ziceam nimic. Panica pe ochii tuturor, sonorizare ca de service auto, muzica oribila. Mizer si incantator in acelasi timp. In situatii de gradul trei, primul instinct e să-ti cauti aliatii si sa nu te mai dezlipesti de ei. Asa ca am inaintat ca prostanacii trei pasi de la intrare, ne-am gasit un colt pe langa bar si nici c-am mai plecat de-acolo. Ba din contra, eram caritabili, fiecare se putea baza pe celalalt pentru orice, de la bere pana la discutii care sa-ti atenueze uimirea pe zona „si piesa aia de azi de pe mess stii ca…etc.”. Te duci la bar sa-ti iei o bere, după ce pupi pe toata lumea, hihi, „cat e berea ma aici?”, „O sută de mii la treisutetreizeci…aaaaa, misto!”. „Eu ma intreb ce cautam toti aici!”, exclama pe sub mustata unul de-al nostru, „Excelent!” un altul de langă noi.
gmail
com
