Am avut sansa sa primesc cadou de la un verisor mai luminat din cluj 2 cd-uri pe care le-am ascultat pana nu au mai mers. Unul era cu progressive de la wmc din 2003 (pe care l-am cautat 2 saptamani pe net si nu l-am gasit!!) si celalalt, care desi nu mi-a placut initial, era cu ricardo villalobos. Si astazi imi face parul de pe piele sa se ridice. Nu pot sa ma satur de el, nu am cum, este una din cartile mele audio de capatai. O poveste frumoasa care fara sa foloseasca melodia mult ma duce intotdeauna inauntru si ma face sa zambesc. Este toate genurile de techno si nici unul, este atat de corect si de cursiv incat face ca techno-ul sec si experimental sa fie mai expresiv decat multe din muzicile cu chitari. Asa muzica frumoasa fara melodie nu am mai auzit niciodata.
Ricardo Villalobos – live @ Clubnight XXL 09.06.2003
Un nou mix din seria trio in sufragerie, care face din viata ta o betie, numai bun de ascultat dimineata, ca sa te incarci cu vibe, sa te duci la treaba invartind-te, pe mai multe carari. Contine si cateva piese demne de ascultat pe repeat, apasa play, yey!
Posted in sets on May 21st, 2009 by fresh good minimal |
5 Comments
Legendary Pink Dots canta joi seara in Romania. Totusi, de ce vad atatea semne de intrebare si sprancene diacritice? Poate pentru ca, in afara de o anumita generatie ‘90s a Club A-ului, educata in placerile audiofile discrete ale mierii underground, nimeni nu mai rezoneaza exclamativ pe-aici. Si e chiar regretabil. Grupul anglo-olandez a jonglat in vraful de albume strans pana acum (vraf nobil din seria collector’s delight, cautati pe net si n-o sa prea gasiti nimic), din subgen in subgen filtrat prin flacara lor de autogen, de la noise din pleistocen la synth-pop recent, de la psihedelisme pinkfluide la krautrockoco-uri gen Can, de la folk celest la industrial ambiental. Da, atunci cand un amic te intreaba “Ce canta astia?”, intreaba-l si tu la randul tau daca are niste minute libere.
Live, apare in plus si carisma samanica a vocalului Ka-Spel care te introduce hipnotic in cultul punctelor roz, chiar daca ai pistrui sau te cheama Pantera Roz. Ca tratatie, aveti mai jos albumul oficial de debut, un ritual tribal in care in loc de tobe avem casio-uri primitive si ultimul lor album, tratament fabulatoriu psihedelicios daca ai chef de niste puncte de suspensie. Nu uitati ca, desi gig-ul lor e maine, astazi, tot in Control, va avea loc o avanpremiera constand in proiectele solo ale vocalului si claparului Silverman, precum si 30 de minute de show ale trupei standard. Be part of the legend.
Vineri. Lasere in padure. Suna atat de bine, incat orice alta optiune de petrecere pica cu brio. Gasirea locatiei, cunoscuta doar ca punct pe harta, este jumatate din fun-ul petrecerii. Stim doar ca trebuie sa facem dreapta catre padure pe un drum marcat cu un monkey sign, un stiker cu o maimuta, atat de translucid si de cojit, incat treci de el si te intorci din drum. Lasi masina unde poti – intr-un tufis – si te avanti pe jos pe drumul pietruit care margineste padurea, incarcat de bere si apa, caci aici nu se gaseste nimic. Acolo unde se termina astfaltul ai indicatii sa intri-n padure. Efectul de turma functioneaza, te alaturi altor oameni, in sir indian gresiti din nou drumul, o luati prin desis, prin regatul urzicilor si faceti abstractie de tipetele celor care poarta pantaloni scurti. Drumul bun nu are urzici. Intunericul domneste, iar singurele lumini, de la telefoanele mobile, sunt tot slujitorii lui. Ajungi mai mult ghidat de bas, in padurea de argint, atunci cand e luminata de stroboscoape. Cand e invadata insa de lasere, natura se misca odata cu oamenii. Vectorii verzi se muleaza pe trunchiuri si frunze, iar cand incepe sa picure nu mai sunt linii, sunt sute de mii de puncte.Oameni cu masti intregesc tripul.
Ce distruge insa tripul este muzica, acum niste hip hop cantat (?!). Ne-am luat de toate la noi, si paturi, si haine, si de baut, dopurile de urechi le-am uitat, cine-ar fi crezut ca avem nevoie de ele in padure. Daca stai fix in fata pupitrului acoperit de cearceafuri albe, laserul iti intra fix in ochi si ametesti instant, te droghezi la propriu, natural. Au si masini de fum. Pe masura ce te afunzi in padure, muzica se aude mai slab – oh da, palcuri de oameni stau in jurul trunchiurilor precum petalele de flori in jurul bulbului si admira hipnotizati invazia extraterestrilor verzi. Oricat de frumos ar fi insa, cand auzi Romica Puceanu pe beat de dnb, tot te gandesti ca ai pleca acasa. Esti insa legat de grup, in padure, avantaj dj. Ideea e sa ai o paturica, sa te asezi pe ea cu mainile la urechi, asa cum fac altii si sa-ti strigi in gand, ca sa acoperi muzica, “asa ceva nu se poate”. La platane canta o piesa cu versul “anturajul te danseaza” + alte lucruri pe care ti le face anturajul, dar nu le mai tii minte. Se poarta cuvantul “anturaj”, de unde probabil si piesa. Apoi o da in Jamaica, iti pui instinctiv gluga in cap si te gandesti ca, la primul leagalize it, il aprinzi. Nu stii cine pune muzica, nici nu vrei sa stii. “Asta in Evul Mediu se numea tortura”, se aude slab, dar disperat, de jos, de pe paturica. Intre timp, reggae calipso hip hop disco, hopa hopa bossanova de harem, tamango edit pe beat de dnb atmosferic. Cand pleci, esti atat de obosit de cap, muzica te-a facut praf. A fost insa seara luminii, pentru ele te-ai mai duce odata la acelasi party, numai ca ti-ai lua dopuri de urechi.
Cred ca aceste CD-uri au ajuns pe la mine prin 99. De fapt, primul CD a fost x-mix-ul lui DJ Hell, pe care l-a adus mama lui Popoviciu “de dincolo”. Ulterior, tot de la Popoviciu au ajuns si fumusetile astea doua. Era perioada cu conexiuni dial-up la internet sau chiar inexistente si era aproape imposibil sa faci rost de muzica buna. Mix-ul lui Garnier era diferit fata de ce techno ascultam la acea vreme (eram mare fan Dave Clarke si 135 BPM mi se parea lent). Treceri lungi si frumoase duse pana in puctul in care piesele se contopeau. Fata de trecerile foarte scurte si 30 de placi puse intr-o ora era ceva diferit. Avea ritm si bpm de house, multe linii melodice erau de trance, totusi era techno … foarte hipnotic si futuristic. Daca vrei sa il asculti si derulezi prin mix, mai bine nu il mai asculti de loc. Acum cativa ani, odata cu cable internet si DSL am descoperit si versiunile video, care erau inca de pe atunci pe casete VHS. Cu toate ca acum par niste naivitati, animatiile sunt cu mult peste ce insemna la acea vreme visuals.
gmail
com
