2009 Recapitularea Techno / House

recapitulare_1

Un post vital pentru zilele negre cand moare hardul, un moment bun de reactualizat linkurile de download. La fel ca in 2008, nu facem o ierarhizare, sunt doar cele mai bune zece albume straight ale lui 2009 si atat. Tema: de reascultat mereu. Toti copiii, replay!

VA – Underground Quality Label Night @ Tape Club Berlin [Underground Quality]
relisten

Dupa ani de zile de dominatie ca centru al muzicii electronice de dans, Berlinul se uita peste ocean pentru inspiratie. In plin reviriment clasicist, un grup de producatori si DJ din New York, stransi in jurul lui Jus Ed si al labelului Underground Quality, devin noile staruri ale revenirii house-ului. Cd-ul contine 6 seturi ale acestora (Jus Ed, Levon Vincent, Dj Qu, Fred P, Anton Zap si Nina Kraviz) ca niste carti de vizita trimise din New York catre un Berlin care ii astepta ca pe o revelatie. Cel mai bun sound al muzicii house in acest moment. Inspiring and life changing.

Redshape – The Dance Paradox [Delsin]
relisten

Redshape inseamna Detroit, sunet analog, masca, istorie, valori… tot discursul. Poate ca asta e si The Dance Paradox: cum a ajuns viitorul sa sune ca trecutul. Album de debut al producatorului care-si tine identitatea secreta studiaza cu atentie spirutul techno al anilor ’90. Este dur, neprelucrat, dar epic. Starea indusa de cele opt trackuri este cinematografica – necunoscutul suna familiar si totusi este nou. Hip hop breaks printre synthuri detroit, percutii live, percutii programate, ambianta, tempo moderat, mister, sf sau retro futuristic.

Ben Klock – One / [Ostgut Ton]
relisten

Asa ar suna Berghain in varianta de sufragerie. Pentru ca, desi are cateva piese de dans, One nu este un album menit ringului. Pastreaza energia clubului berlinez unde Klock este rezident, dar reuseste sa o transforme intr-o atmosfera mai homey, pe tempo diferit, cu experimente vocale. Cu toate acestea, ramane techno pur, dirty, sexy, cu bassul jos, cu economie la fragmente melodice, calm dar exploziv, cu o viziune noua, nelipsita de influentele trecutului. De altfel, atat contextual, cat si estetic, poate fi comparat cu albumul de debut al lui Plastkman, Sheet One. Daca Hawtin implementa atunci o viziune mai soft, mai cerebrala a soundului de dans din Detroit, Klock aduce acum in sufragerie, intr-o varianta “ambientala”, technoul zguduitor de Berghain.

DJ Sprinkles – Midtown 120 Blues [Mule Musiq]
relisten

Dj Sprinkles se imbraca ca o fata si tine conferinte la universitati japoneze. Terre Thaemlitz, caci despre el e vorba, este una dintre cele mai complexe personalitati ale muzicii electronice, un he/she care nu doar face, dar se si gandeste la ce face. Albumul acesta este discursul sau despre deep house. “House isn’t so much a sound as a situation. Sexual and gender crises, transgendered sex work, black market hormones, drug and alcohol addiction, loneliness, racism, HIV, ACT-UP, Thompkins Sq. Park, police brutality, queer-bashing, underpayment, unemployment and censorship – all at 120 beats per minute.”

John Daly – See and Sky [Wave Music]
relisten

Sunetul cosmosului: clasic deep house cu infuzie puternica de spaced out disco si hipnoza kraut. Sea and Sky te poarta subacvatic si apoi atmosferic printre cele mai bune releasuri ale producatorului irlandez, scoase de-a lungul a patru ani, de cand face muzica; plus trei piese noi. Toate propaga caldura cu fiecare vibratie a undei de sunet. Idilic, de vara, organic si revigorant, soundtrack-ul unui film care inca nu s-a facut. De verificat permanent blogul artistului, pe care pune edituri la download, aici.

Black Jazz Consortium – Structure [Soul People Music]
relisten

Un house bun ca un techno sau cu o atitudine foarte techno. Mindfuck house, serios, straightforward, trippy, cu un techno vintage feel, cu ritmuri africane, tonuri de vangelis, deep house melodrama, bass line de disco, synthuri spatiale, ritm complex, glitch, vocal pe alocuri, corzi analog care suna melancolic, tensiune. Futurismul techno si emotia house. Asta e. Ii ia ceva vreme sa intre sub piele, are nevoie de timp sa se desfasoare, dar odata inauntru, e dracu gol.

Matias Aguayo – Ay Ay Ay [Kompakt]
relisten

Un release neobisnuit pentru conservatorismul Kompakt, dar remarcabil, un album nebun, al doilea al producatorului chilian, cu un nume ce il descrie perfect. Desi tempoul nu e rapid, tie iti vine sa tipi zici ca asculti cel mai aprig techno. Nu e techno, zici ca-i funk cu efect psihedelic, este un sound foarte organic, cu influente clare din muzica africana, presarat de voci si acapelle crocante, toate ale lui Aguayo: “cateodata foloseam cam 60 de layere doar pentru a inregistra voce”. Versurile insa nu se inteleg, parca au fost captusite la productie. Un album bestial, inregistrat la Buenos Aires, la Santiago de Chile, si la Paris, si mixat la Berlin. Un peisaj sonic original si distinct, reuseste sa surprinda pe oricine.

Moritz Von Oswald Trio – Vertical Ascent [Honest Jon’s Records]
relisten

Cel mai bun lucru la acest album este pacea pe care o induce. Este dens si cerebral, dar slow si foarte relxant. Pare ca cei trei muzicieni lucreaza impreuna de-o viata, dar de fapt, acesta este albumul lor de debut. Moritz Von Oswald (Basic Channel, Rhythm & Sound, Maurizio) si Sasu Ripatti (Vadislav Delay, Uusitalo, Luomo) vin dintr-o zona lipsita de techno, dar plina de modern dub, vintage reggae, jazz si muzica clasica. Max Loderbauer in schimb, vine din zona techno berlineza nouazecista si a facut parte din trupa Sun Electric, considerati pionierii IDMului.
Cand tin concerte, Ripatti se ocupa de un drum machine construit de el, Loderbauer de synthuri si Moritz de live mixing, efecte si orga. Albumul Vertical Ascent este o colectie a celor mai bune cut-uri din astfel de liveuri, lucrate si mixate la perfectiune de Moritz. Fiecare piesa se numeste “pattern” si asa e construita, pe nenumarate niveluri, care desi duc cu gandul la diverse stiluri, reusesc de fapt sa formeze un sound hibrid. Cu cat il asculti cu mai multa atentie, cu atat il auzi mai bine. Dorinta cea mare ramane insa sa-i ascultam pe cei trei live, cand cuvantul de oride este, ca si in jazz, improvizatie.

Bodycode – Immune [Spectral Sound]
relisten

House perfect si pe bicicleta. Fiecare bordura pe bataie. Fiecare sucire de ghidon, pe melodie. Muzica pentru introspectie, reflectie, regrete sau melancolie. Alan Abrahams este sud african trainuit muzical la Londra si Lisabona si stabilit la Berlin, iar toate aceste influente geografice se observa in muzica. Soundul sau este unul recognoscibil instant, de multe ori o fuziune intre sunetul chicago al anilor 80, raveul anilor 90 si clicks and cut-urile anilor 2000. Le are pe toate si suna ca nimeni altul. Si canta. Vocea de pe piese ii apartine, cateodata este foarte proeminenta, altadata se ascunde in spatele sunetelor. Estetica romantica si atentie pentru detaliu, intre beaturile corpului si melodia sufletului. Bodycode.

Brock Van Wey – White Clouds Drift On and On [Echospace]
relisten

In ciuda faptului ca este un top de techno/house, pe final merge putin ambiental, de odihna. Producatorul american Brock Van Wey, cunoscut mai mult ca Bvdub este o fixatie atunci cand vine vorba despre electronica deep, despre compozitii plutitoare, fine si usoare precum panza de paianjen. Albumul de fata, dub techno ambiental este o colectie meditativa de structuri technoide. Tristetea ocazionala, dar totusi mai mult speranta decat dezamagire, respiratiile angelice si franturile de voci fac albumul cinemtografic. Intrusion, adica jumatate din Ecospace, adica producatorul din Chicago Stephen Hitchell, hotarat sa marcheze un nou capitol in sound design si experimentele cu synthuri, reia piesele si isi pune amprenta, dar ramane totusi findel lui Brock Van Wey. Recicleaza paraziti atmosferici si te arunca si mai adanc in eter. O excursie in miezul ambientalului, cu privirea in albastrul cerului si in miscarea norilor. Simplu si subtil.

Posted in art.ist on January 4th, 2010 by fresh good minimal | 3 Comments

3 Responses to ' 2009 Recapitularea Techno / House '

Subscribe to comments with RSS or TrackBack to ' 2009 Recapitularea Techno / House '.

  1. de-dans said,

    on January 5th, 2010 at 12:09

    best music in .ro, stay still for the alt. top.

  2. de-dans said,

    on January 6th, 2010 at 07:17

    lista e totusi viciata de faptul ca ne-am auto-limitat numai la long playere dat fiind specificul blogului. LP-urile nu sunt totusi specifice muzicii electronice de dans iar abundenta lor e semn de decadenta (vezi anii trecuti si avalansa de albume minimal tocmai cand curentul o ducea cel mai rau). 2009 a fost un an foarte bun, a inceput ezitant, cu multe cautari si reasezari dar s-a terminat foarte bine cu feelingul ca “s-a limpezit lumea” si ne asteapta vremuri bune, doar ca majoritatea salturilor si clarificarilor s-au intamplat in EP-uri si in seturi.

  3. pitong said,

    on January 7th, 2010 at 01:25

    sunt total de acord cu aceasta lista :))

Leave a reply

Search