ROKOLECTIV TIME!

rokolectiv.ro / Numar limitat de pass-uri pe 3 zile, la 55 lei (!!!) aici

Rokolectiv 2010 mix by cos mir – set cu artistii din lineupul Rokolectiv, by Cos mir

Rokolectiv este, si nu vedem de ce nu am repeta asta, cel mai bun lucru care se intampla in Romania din punct de vedere al muzicii electronice, si printre putinele preluate si de siteuri precum Pitchfork si Resident Advisor. Iar daca consideram muzica electronica una dintre zonele cele mai active si mai relevante ale culturii actuale in sens mai larg, putem considera ca Rokolectiv este unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale Romaniei. Acea Romanie care conteaza.

Din aceasta cauza insa Rokolectiv sufera de drama premiantului intr-o tara in care oricum acestia nu sunt apreciati: este prea bun! Iar ceea ce e prea bun, ajunge sa fie banuit de lipsa de autenticitate – cumva ne pacalesti? «Prea bunul» e fita, iar cine se baga e snob. Este trist sa asociezi calitatea cu snobismul – e o tendinta nivelatoare care presupune ca toti suntem la fel. Caci, daca eu nu apreciez ceva, nimeni nu poate sa aprecieze sincer, deci minte. Rokolectiv e prea sincer ca sa fie snob.

In plus, evolutia line-upului Rokolectiv de-a lungul a cinci ani arata o deschidere catre zonele mai populare. Ba chiar am putea spune ca festivalul revine in trenduri, mai ales ca nici gusturile noastre nu sunt atat de eclectice si se schimba odata cu lumea. Daca primele doua editii s-au desfasurat in jurul unei teme, urmatoarele trei n-au mai avut parte de asa ceva. O evolutie logica si benefica. Este mult mai important sa vedem artistii pe care vrem sa-i auzim live, fara sa trebuiasca sa ii legam fortat in logica vreunui concept. Nu exista tema mai buna ca trendul. Anul acesta, Rokolectiv e house, la fel ca lumea-ntreaga. La fel cum anul trecut trendul a fost despre disco si techno-dubstep crossover. Pentru Rokolectiv, a fi in trend inseamna a fi o imagine cat mai fidela a ultimelor preocupari si preferinte.

Si nu e greu sa fii asta, daca te concentrezi pe muzica si nu pe profit. Rokolectiv este realizat dintr-un buget de pana in 50 de mii de euro, iar institutiile care contribuie sunt institutele culturale si ambasadele. Asta face din Rokolectiv un ONG intr-o lume de SRL-uri care isi fac line-up-urile in departamentul de marketing. Nu ca SRL-urile ar avea ceva rau, dar ele sunt fatalmente obligate sa urmeze gustul publicului ca sa isi satisfaca nevoile comerciale. SRL-urilor nu le poti cere sa isi riste existenta inovand. Ele investesc dublu bani in festivaluri care nu au nici pe jumatate un line-up atat de fresh, precum cel Rokolectiv. A nu avea interese financiare insa, inseamna a te putea axa numai pe muzica.

Dar, in Romania, in afara de faptul ca premiantii nu sunt acceptati, exista o problema de incredere in organizatori. Putine branduri au reusit sa castige buna-vointa de care este nevoie pentru a putea organiza evenimente cu nume mai putin cunoscute la noi. Rokolectiv ar trebui sa fie insa unul dintre ele. Putem avea incredere ca organizatorii chiar stiu ce fac. Ar trebui sa mergem pe mana lor chiar cu riscul de a injura a doua zi. Mai ales ca, nu sunt, din pacate, atat de dese ocaziile cand ti se cere asa ceva. In Rokolectiv trebuie sa crezi pentru ca este acel gen de eveniment la care te duci fara sa stii neaparat pe cineva din line-up. Te duci ca la orice festival bun din lumea asta: ca sa aflii. La fel cum mergi la Sonar, ca sa auzi chestii noi, si nu ca sa asculti ceea ce stiai deja de-acasa. Un festival bun deschide niste drumuri, nu satisface niste nevoi existente. De aceea, trebuie sa ai incredere ca organizatorii aduc ce e mai bun la acel moment. Mai jos, dupa ce terminam pledoaria, detaliem oamenii momentului.

Cu toate acestea, nu intelegem nici acum de ce anul trecut, dubstepul si incrucisarile sale cu techno erau atat de populare incat umpleau Fabrica la orice DJ care isi adauga dubstep intre paranteze langa nume, dar la Rokolectiv, la greii stilului, la Shackleton, 2562 si Deadbeat au fost atat de putini ? Asa cum ne dam “jos chilotii”, asa ar trebui sa umplem si ringul la Rokolectiv. Adica umplem Kristalul la Marco Carola, dar ii ratam pe Omar S si Motor City Drum Ensemble? Juram pe House Nation dar ii vom evita pe Move D sau Terre Thaemlitz? Vom face toate astea si apoi ne vom plange din nou ca departamentele de maketing vor pune, de-a lungul anului, in line-up numai Audiofly?

Poate ca, tot pentru ca isi permite sa aduca ce e mai bun si mai actual, Rokolectiv e perceput ca fiind un festival highbrow, elevat, poate chiar cultural, iar asta creeaza unora confuzie si disconfort: la cultura nu te distrezi, la muzeu nu razi, la Rokolectiv nu dansezi. De fapt, nu ti se cere sa fii nici pios, nici inmarmurit de admiratie. La baie se face acelasi lucru ca la cea mai depravata petrecere. Marea reusita a festivalului este ca reuseste sa gaseasca echilibrul perfect intre zonele mai elevante ale muzicii si orgia fireasca o oricarei petreceri. Daca tot te faci praf, de ce sa nu o faci cat mai fin, pe cea mai buna muzica, pastrand standardul ridicat?

Ar fi bine ca, in viitor, Rokolectiv sa isi gaseasca un spatiu cu care sa se poate identifica. A suferit mult in trecut din cauza locatiilor nefericite (remember Preoteasa) si sufera in continuare cu Ark-ul atator petreceri ratate. Locul asta nu a fost niciodata in stare sa creeze atmosfera si sincer, nu stim de ce. Obiectiv vorbind, e perfect. It just doesn’t click. Vorba aia, n-are feng shui. Indiferent insa daca suntem in stare sa umplem Ark-ul sau nu, Rokolectiv merge mai departe. Isi va face treaba an de an, pana cand generatii mai deschise il vor accepta.

Si iata cine sunt anul acesta oamenii momentului:

Cap de festival este de departe americanul Dan Deacon. Liveurile sale nebune se dasfasoara in fata unei masute situata fix in mijlocul ringului, pe care stau lipite cu scotch colorat un procesor de voce, generatorul de unde de sunet, un ring modulator, clapele si alte gadgeturi. Microfonul este un receptor de telefon, apare si-un cutit, iar un craniu transformat in stroboscop tine loc de proiectii. Ce este cel mai tare insa e ca, atunci cand lumea nu tabara pe el isterizata de sound, Dan Deacon implica audienta in spectacol intr-un mod atat de banal si de copilaresc, incat toti ii fac jocul cu un entuziasm salbatic. Nu doar ca nu vrei sa pierzi asta, dar poate fi experienta vietii tale, in materie de live.

Citeste despre Dan Deacon aici, asculta aici

Omar S. The mother fucker is finally coming to town. Ziua lucrator la uzinele Ford din Detroit, noaptea face cel mai nefiltrat techno din lume, care, culmea, e melodios, pentru ca are super suflet de sintetizator. Este suta la suta independent, scoate doar la labelul personal si foloseste, credem noi, ca unealta de marketing, limbajul acid. Adica, e suparat pe toata lumea si tine mereu, intre corzile vocale, «the shit». Cand pune muzica insa, l-ai lua in brate.

Fabric 45 aici

Move D vine live, iar ca sa ajungem la Nirvana face apoi si DJ set. Doar scriind asta ni se pare ca atingem cu varful degetelor zenul. La omul asta talentul se vede in finete. In ultimii doi ani, a fost parte din cate un album ce a iesit pe undeva albumul anului. Si pe buna dreptate.

Album 2009 aici / album 2008 aici / set aici

Romanii de anul acesta de la Rokolectiv sunt Sillyconductor si Poor Relatives. Primul, promite un live de mare exceptie, cu rochita, de-o sa simti ca te ia cu volane. Poor Relatives si-au facut debutul pe compilatia Buzz.RO 2010, cu doua piese, cate una de fiecare mebru. Sunt nimeni altii decat Rusu si Flore live cu piese de club, productii proprii sau piese vechi, editate.

Sillyconductor aici / Buzz.RO! aici

Dj Sprinkles se imbraca ca o fata si tine conferinte la universitati japoneze. Terre Thaemlitz, caci despre el e vorba, este una dintre cele mai complexe personalitati ale muzicii electronice, un he/she care nu doar face, dar se si gandeste la ce face. Este si scriitor, si producator multi-media premiat, si orator, si profesor, si fondatorul labelului Comatose. Face muzica din ’92 si a scos nu mai putin de 15 albume solo, plus o gramda de ep-uri, cine le mai stie numarul… Articolele sale despre muzica si cultura electronica au fost traduse in foarte multe limbi si publicate in reviste academice. Ce mai, la DJ Sprinkles te duci ca la scoala, esti atent, nu scoti o vorba, urechea asculta, doar ca mainile NU stau la spate.

Album aici/ set aici

Mount Kimbie sunt doi englezi noi in peisaj. Au debutat anul trecut cu doua releasuri dub step, halfstep, twostep care includ, pe langa texturi ambientale, referinte indie rock. Acoperă de fapt o mulţime de teritorii stilistice, folosind voci reglate din pitch si tonuri organice, pentru a crea muzică pe beat, cu grandoare post-rock. Blissful music.

Cele doua EP-uri, aici

Juju & Jordash sunt doi evrei fugiti din Israel, la Amsterdam si de curand adoptati spiritual de Detroit unde muzica lor a lovit foarte puternic. Amandoi vin din zona jazz (au avut o trupa de hard-bop si free jazz) si aduc o multitudine de elemente si abordari de acolo in muzica electronica. Rezultatul este un techno ce eludeaza formula, imprevizibil, aproape improvizat. “jazz is the teacher”.

Album si set aici

Soundul trio-ului elvetian Sinner DC se situeaza undeva intre Nathan Fake si The Field. Este muzica pe care ai putea sa te indragostesti si merita un post separat.

Asculta aici

Natcho Patrol inseamna talentatul producator danez Danny Wolfers, aka Legowelt. Ar putea insa, sa se numeasca foarte bine si Sience Fiction Africa. Synthuri analog, ritmuri africane, instrumente, sound exotic, sound din Etiopia. De fapt, o excursie in aceasta tara i-a inspirat sa scoata EPul Futuristic Abeba. Poate fi insa si disco, cu aceleasi radicini in afrobeat si funk. Arata asta cel de-al doilea lor release, The Africa Jet Band

Asculta albumul aici / releasul dico aici

Motor City Drum Ensemble este muzica ce suna ca in Detroit, numai ca e facuta la Stuttgart. Germanul Danilo Plessow are o pasiune acuta pentru soundul american: detroit techno si chicago house, peste care adauga vintage soul si disco. Cu toate acestea, suna a deep house mixat futurist din franturile trecutului.

Asculta RA Podcast aici

Si o portie de psychedelic rock cu francezii Turzi. Cei cinci insa, nu au nimic in comun cu scoala pariziana, nu suna nici ca Justice, nici ca Daft Punk, nici ca Air. Suna insa krautrock. «Muzica, indiferent daca esti initiat in ea sau nu, ar trebui sa-ti dea aceleasi senzatii ca atunci cand te faci praf», spune Turzi

Asculta aici

Syncom Data: un melanj intre detroit techno si jamaican dub.

Asculta aici

Tracklist

Wet Wings – Dan Deacon
Maybes – Mount Kimbie
New Beat in Buenos Aires (Sebastien Tellier & Romain Turzi Remix) – Turzi
Stratus Chant – Nacho Patrol http://freshgoodminimal.ro/?p=1928
Madonna – Free Zone – Dj Sprinkles
Deep Blue Meanies – Juju & Jordash http://freshgoodminimal.ro/?p=2422
Grand Central Part 1 (Mcde Bassline Dub) – Dj Sprinkles
A A A – Poor Relatives
Aeeiaaou – Rochite
Satellites – Motor City Drum Ensemble
Kosmos 1402 (Original Mix) – Alex O. Smith Aka Omar S
Between Us – Move D Glass Alley – Sinner DC
Paddling Ghost – Dan Deacon

PROGRAM

JOI // 22 APRILIE // 19:00 // MNAC
Terre Thaemlitz / US / panel & discussions

VINERI // 23 APRILIE // 22:30 // THE ARK
Poor Relatives / RO
Sinner DC / CH
DJ Sprinkles / US
Juju & Jordash / NL
Move D / DE

SAMBATA // 24 APRILIE // 22:30 // THE ARK
Syncom Data / NL
Legowelt pres. Nacho Patrol / NL
Rochite de Sillyconductor / RO
Omar S / US
Motor City Drum Ensemble / DE

DUMINICA // 25 APRILIE // 19:30 // MNAC
Nabaz’Mob, opera for 100 smart rabbits / FR
Mount Kimbie / UK
Turzi & the band / FR
Dan Deacon / US

SOUND INSTALLATIONS & SCREENINGS // 23 & 24 APRIL // THE ARK (BASEMENT)

Posted in rokolectiv on April 12th, 2010 by fresh good minimal | 113 Comments