Fat Boy Slim la Navodari

A doua zi dupa Cobbelstone Jazz, desi stai aproape, de abia te tarai, dar cu vointa, la Fat Boy Slim, in Navodari. Petrecerile pe plaja au vibeul lor, chiar si cand pune Optick. Desi lumea a intrat de la opt, inca nu danseaza nimeni. Dar este plin, plin, plin, de 20 de mii de oameni statici care se dezmortesc cand intra Fat Boy Slim.

Fat Boy Slim@ The Mission – intro

DJ-ul isi incepe show-ul cu imagini din Odisea Spatiala si Willy Wonka & The Chocolate Factory. Publicul canta odata cu piesa “We’ve come a long long way together/ Through the hard times and the good”. Iese in fata pupitrului, ridica mana la public si ii starneste la petrecere. Se intoarce la pupitru, mai sta o piesa, iese din nou. Vocalurile spun jazzy “I wanna be wiked”, iar el merge inapoi in pupitru pe varfuri, cu pas mici si repezi, scutarandu-si degetele in aer. Mixeaza electro Right here, right now, iar tu te misti usor, pe nisipul deja batatorit de cu o noapte inainte. Privesti un spectacol, muzica o stii, nimic nu te da pe spate. Poate doar grandoarea si organizarea.

pics by special guest

Te uiti la proiectii, de fapt la video clip-uri, tocmai ce danseaza Christopher Walken pe masa. Urmeaza putin hip-hop, te misca putin din genunchi, dupa care pune electro si iti place mult. De fapt ai ramas marcat de Boys Noize la Sonar. Te gandesti nostalgic, mai bine un baiat zgomotos decat unul gras. Cel gras tocmai ce si-a pus un tricou portocaliu in cap si cica mixeaza asa, pret de un minut, pana incepe sa urle “Fat Boy Slim is fucking in Heaven”. Se pare insa, ca in Rai, nu prea se mixeaza, se pune piesa dupa piesa, video-clip dupa video-clip si foarte mare accent pe prezenta scenica, care trebuie sa fie extrem de intensa. “O fi de la varsta”, isi da cineva cu parerea, cand Fat Boy Slim pune Aerosmith si Run DMC.

Fat Boy Slim @ The Mission – niste rock

Apoi mixeaza niste rock, te simti ca la Stufstock. In jurul tau, toata lumea apalauda. Mi se pare normal, piesa este buna, mai ales daca ne nasteam cu 20 de ani mai devreme decat ne-am nascut. Noroc ca nu tine mult. Revine, thx God la electro si mixeaza White Stripes – Story to Tell. Cineva glumeste si iti explica: “Daca doriti sa revedeti, maine se va playa CD-ul, de la aceeasi ora, inclus in pret”. Iar in semn de confirmare, Fat Boy Slim playaza Jump Around, ce-i drept, mixat electro. Urmeaza putin Rolling Stones, pana intra in The Funk so Brother si lumea incepe sa cante din nou. Nu toata lumea, mai exact un grup de baritoni la camasa alba.

Fat Boy Slim@The Mission – What the Fuck

Fat Boy Slim iese din nou in fata pupitrului, bate din palme, bate si publicul din palme, el nu mai bate din palme, nu mai bate nici publicul din palme. Sta prea mult cu mainile pe sus pentru un DJ care mixeaza. Incepe What the fuck si lumea explodeaza din nou cand proiecteaza pe ecrane “Fuck”. Urmeaza niste voci de femeie, iar artistul face playback din nou, in fata pupitrului. Canta cu mainile ridicate in lateral, gata sa-si ia zborul. Nu isi ia nimeni zborul, dar te ia cu ameteala de la atata populism. Cand pune Bob Marley, Could you be Love, fete cu raste se urca in carca. “Hehe, melodia asta ar pune-o si Buzdugan”, iti spune de-dans. Dj-ul canta, e in acelasi timp si Bob Marley, si fata de pe fundal.

Dupa Fat Boy Slim urmeaza Timo Maas, la care nu stai, caci incepe progressive. Ramane insa, de-dans. Te intalnesti cu el din nou, peste vreo doua ore. “A fost trance. Trance. Stii cum e cu tranceul: 5 minute, doua mantuiri, 5 minute, doua mantuiri”.

—

de dans: fat boy slim a ajuns complet irelevant muzical in 2008 si tot ce i-a mai ramas e un show populist si fara zvac, o umbra palida a celui de acum doi ani. macar atunci a pus google earth-ul pe mamaia, si-a dat interesul cat de cat. timo maas a fost olandez.

organizarea foarte buna, jetoanele sunt secretul luptei anti-coruptie.

Posted in cum a fost? on July 15th, 2008 by fresh good minimal | 5 Comments