Vara asta a fost vara festivalurilor ratate. Toata lumea isi dorea sa petreaca inafara Bucurestiului, in aer liber si era normal ca dupa verile trecute in care daca nu gustai litoralul romanesc haladuiai intr-un oras mort, piata sa ofere alternativele. Si le-a oferit cu varf si indesat dar prost gandite si realizate. Succesul rasunator al Iarmarocului a pus pe ganduri o gramada de organizatori wanna-be care au asociat imediat succesul la public cu succesul financiar (desi organizatorii Iarmorocului nu au ramas cu cine stie ce dupa eveniment) si au crezut ca au descoperit formula castigatoare: Build it and they will come. L-au construit si nu a venit nimeni.
(more…)
Posted in de-dans, dezbateri on August 13th, 2009 by de-dans |
39 Comments
Dosarul tematic “Mortul viu de sub scara fara trepte – texte despre moartea minimalului” revine. Mai haios, mai inteligent, mai confuz.
“Minimal was a subtractive synthesis, not least of all because it removed the history-bound, sex, drugs, colour and identity-obsessed genres of the 90s: house as house couldn’t, wouldn’t stop being black and gay (Terre, shhh, no more AIDS talk and Madge bashing, okay… ); while techno couldn’t, wouldn’t stop getting all paranoid-schizoid – am I black, am I white? Do I originate from Detroit, Berlin, Roland, Poland, or just amphetamine abuse…?! Golly, the confusion was enough to make you attack people with layer upon layer of snare loops… minimal’s response was to wiggle its bassline-driven skinny boygirl ass out of this impasse by borrowing ‘as little as necessary’ from both: the boom click, the bassline (thank you, house), the sci-fi, and the mainroom dancefloor (thank you, techno/Richie). It was newly minted, fresh-faced, exciting: eighteen year old kids with laptops who didn’t know (or care) who DJ Derrick Jackmaster Levant was could send clubbers on down, down, down! past Fred Schneider and the Rock Lobster, right down into the k-hole, the coked hell, the e wasteland, right back into the emptiness of Berlin bliss, Tuesday 4pm: you could move to Berlin, get a Hitler Youth inspired haircut (vicious fade on the sides, long, asymmetrical fringe in front), start a label, print t-shirts, and be cool.” mnmlssgs
GO READ
Posted in de-dans, dezbateri on June 19th, 2009 by de-dans |
2 Comments
text by Heathen Audio
Live. Cuvantul acesta se consolideaza pe zi ce trece ca si dogma sine qua non a industriei muzicale contemporane. Ce inseamna live? De ce este lumea atat de insetata sa auda muzica in direct? Ce impact va avea pe viitor ideea de live asupra DJ-ingului si productiei de muzica? Acestea sunt cateva din intrebarile pe care si le adreseaza fiecare dintre noi.
Pana la un anume punct in istorie, singura modalitate cunoscuta pentru a crea muzica si pentru a o impartasi unei audiente era interpretarea ei in direct. Acel punct in istorie este determinat de descoperirea fonografului – Thomas Edison 1877. Masinaria lui Edison permitea oricarui individ sa aiba in propria sufragerie o orchestra de camera. Nici vorba de spontaneitate sau de variatie, de fiecare data cand un disc era pus la invartit el reda acorduri si note in mod identic si fara nici o exceptie.
Comercializarea mijloacelor de redare a sunetului in masa nu a oprit reprezentatiile live, ba din contra, le-a crescut numarul. Ca sa parafrazez un alt contribuitor la acest blog, muzica in sine doreste sa fie libera chiar si fata de propria sa imortalizare sub forma unui disc de plastic.
Pe langa popularizarea in masa, motivul pentru care reprezentatiile in direct au devenit din ce in ce mai cautate este urmatorul: inconstient, un ascultator stie si simte ca orice live este unic. Fiecare sunet pe care artistii de pe scena il scot prin instrumente sau boxe va exista pentru o secunda ca un impuls electric in creierul tau, dupa care va ceda locul altuia. Efemeritatea lor este si principalul motiv pentru care prestatiile in direct sunt atat de cautate.
In afara de asta, la un concert muzical in direct sunetul prinde contur in timp real. Asta inseamna ca, daca tu, ca si ascultator, nu esti atent, exista posibilitatea sa-ti scape ceva. Involuntar ciulesti urechile mai bine si iti ascuti simturile. Lasand narcoticele la o parte, nivelul crescut de atentie pe care publicul il ofera muzicii intr-o reprezentanta live este si principala cauza pentru doza emotionala mare pe care aceasta o induce.
(more…)
Posted in dezbateri, special guests on May 5th, 2009 by fresh good minimal |
8 Comments
(sau textul in care am scris “minimal” de 25 de ori)
text courtesy of Cubecast
In primul rand un disclaimer. Textul acesta este scris cu ceva timp in urma. Initial am evitat sa-l public din cauza sensibilitatii subiectului (“minimalismul incotro”), care ar putea zgandari urechile fine si usor de plictisit ale publicului din Romania suprasaturat de insusi cuvantul in sine, dar si pentru ca as fi dorit sa evit o pozitie pe care nu mi-o asum, ce ar putea fi interpretata ca fiind atot-stiutoare sau superioara. Cu aceste randuri nu am vrut decat sa subliniez niste evidente asupra carora observ ca nu s-a insistat, desi s-a insistat foarte mult asupra altor amanunte secundare cum ar fi efectele caderii in dizgratie a minimalul si criza din scena de club. Astazi am regasit textul intr-un fisier uitat, cu numele generic sugerat de good old Microsoft Windows (which i love) oricarui autor neinspirat.
” Astazi ma fura peisajul… Din prompt-uri de Unix care asteapta de la mine o reactie “minimala” in linie de comanda, ma trezesc gandindu-ma la tot felul de lucruri probabil usor irelevante pentru amatorul de muzici electronice neimplicat, dar esentiale pentru echilibrul meu interior de die hard techno-head.
Ce s-a intamplat cu techno-ul minimalist de este in prezent atat de hulit? De ce i se spune majoritatii techno-ului “minimal”, chiar si atunci cand nu este catusi de putin minimalist? De ce a putut fi senzational in perioada lui de glorie si cum de a sfarsit in derizoriu? Cu ce ar fi house-ul cu pretentii minimaliste al momentului mai presus decat “7clickareala” ieftina din ultimul an de dominatie minimal-techno? De ce se refugiaza unii in alte muzici care au mai dat gres odata (vezi nu-disko si altele), in loc sa creada in continuare, sa caute raspunsuri despre care este stilul ce iti poate oferi in prezent cea mai deep-futuristica si emotionanta traire muzicala? Si daca pana la urma asta asteptam noi oamenii de la muzica electronica (eu unul da) … i-as exclude din discutie pe cei care asteapta de la muzica de club “voie buna” sau “sa-si rupa baschetii”. Aceste reactii fac parte din efectele superficiale pe care le poate avea inteligenta superioara din techno asupra omului.
(more…)
Posted in dezbateri, special guests on April 9th, 2009 by fresh good minimal |
37 Comments
text by dj plan b
Last Fm are pe servere peste 3,5 milioane de piese. Cand a fost vandut la NewsCorp, in 2005, My Space avea 5 milioane de artisti inregistrati. In acest moment are peste 19 milioane. In acelasi timp, vanzarile de muzica au scazut cu 3% in 2005 si in 2006, cu 7% in 2007 si cu 8% in 2008.
Desi vanzarile on-line au crescut cu 25% fata de 2007, ele nu reprezinta decat 20% din vanzarile totale de muzica la sfarsitul lui 2008 si 5% din cele peste 40 miliarde de fisiere cu muzica vanturate pe net in acelasi an.
Stiu ca suna complicat, dar per ansamblu imaginea arata cam asa: veniturile obtinute din vanzarea de muzica au ajuns la un nivel aproape ridicol in comparatie cu cantitatea de sound existenta pe piata. Nici un alt produs al omului sau nici o alta activitate umana nu are un randament atat de scazut. Chiar si panourile solare au ajuns la o eficienta de 30%. Si totusi, daca te uiti invers, te ia mai rau cu ameteala: rata de aparitie de noi materiale muzicale si de noi artisti este si mai uluitoare. Numarul de albume, Ep-uri si Single-uri aparute il depaseste cu un ordin de magnitudine pe cel din anul anterior si tot asa. Aproape ca e o epidemie care nu pare a fi limitata decat de numarul de indivizi ai rase umane.
Daca ar fi sa corelam aceste doua statistici si daca am inlocui oamenii cu o colonie de bacterii, am observa, de fapt, ca acestea ar incepe toate sa ‘secrete’ muzica ca o reactie la lipsa acuta de resurse folosite tocmai pentru a sustine nutritiv aceasta activitate. Ceea ce, biologic e complet absurd. Si se numeste cancer. Evident, omul nu e o bacterie si explicatiile nu sunt nicodata atat de simple, dar e o perspectiva interesanta, care ridica o intrebare foarte pertinenta: De ce face lumea atat de multa muzica? Pentru ca e clar ca nu pentru bani.
Mai mult, devine din ce in ce mai evident ca nici macar promisiunea unor bani, mai tarziu in cariera, nu mai reprezinta o posibilitate usor de imaginat de artistii de astazi. La fel si cu gloria sau cu dominatia globala. Increderea in casele de discuri este 0. In afara de Radiohead, n-a facut nimeni bani pe net, inca. Publicitatea, ultima reduta pentru artistii mai putin cunoscuti, intra si ea in hibernare. Si atunci de ce?
(more…)
Posted in dezbateri, special guests on April 3rd, 2009 by fresh good minimal |
36 Comments
Posted in dezbateri on March 23rd, 2009 by fresh good minimal |
1 Comments
Simon Reynolds – Feeling wonky: is it ketamine’s turn to drive club culture?
“Quite the most intriguing meme I’ve, er, bumped into recently has been the alleged link between ketamine and wonky, an offshoot of dubstep that has got all the dance-bloggerati burbling with excitement in recent months. Now that really awakes my interest because it’s been a long time since there was a drug/music synergy of real consequence in UK post-rave culture, one where a particular chemical actually seemed to be driving the direction of a style of music and shaping the vibe on the dancefloor.”
“Beyond the statistically monitored rise in usage and the anecdotal evidence, it’s also true that certain drugs become “It drugs”: their effects come to define the mood of an era, affecting people who never actually take the substance in question. Amphetamines defined punk and postpunk; there was a talk-talk speediness, a brittle, irritable feel of intellectual unrest to British music culture at that time. LSD, via not just the sounds but the album covers and poster art and clothing styles, affected far more people in the Sixties than ever actually took acid. Ecstasy, likewise, set the tone for much of the Nineties. The fact that K has been a fixture on the clubland drug menu for a good while wouldn’t necessarily prevent it from being suddenly promoted to “It drug” status. MDMA (and its close relative MDA) had been in existence for decades before taking off and becoming the zeitgeist drug. Sometimes chemicals are “waiting” for the social conditions to be ripe and for the exact right sound that synergises with their effects to arrive.”
(more…)
Posted in de-dans, dezbateri on March 6th, 2009 by de-dans |
23 Comments
gmail
com
