Ajungi la Gaia aproape de miezul noptii, e full, e super super full, e sobolaneala, stai pe loc, dar din cauza suvoiului de oameni ce se perinda pe langa tine inspre toate directiile, te misti cumva dub step, de la solduri in sus, in continuu. E si TRG la bar. Turntable Sience fac warm-up la intrare, acolo unde e situat pupitrul de warm-up. Mergi in recunoastere, sa gasesti un loc unde e mai respirabil. Pe drum, saluti o multime de cunoscuti, si ei in cautare de un loc respirabil. Ajungi undeva in spate, pe un ring din lemn. Nu stii cum arata Gaia caci e foarte plin. Zaresti prin multime ca la cel de-al doilea pupitru, de main, se sta ca la bar.
“Salu, eu sunt copilul Koala, sa va distrati”, stalceste micutul canadian cu fata de copil asiatic limba romana, spre amuzamentul multimii. “Im goanna play some records for you”, scratch, scratch. Si incepe un party SI cu discuri de la tata, care suna bineinteles, super bine. Nu vezi DJul decat pe plasme, in timp ce te misti atent in centimentrul tau patrat, nu cumva sa-ti ia un alt pantof locul. Oaaa, pleaca cineva din fata ta, acum vezi si tu ceva, degetele sfarleaza si placile ce alterneaza odata la 30 de secunde, de pe trei platane. Tavanul e foarte aproape – moving headuri moving dupa ochii tai. Pentru o fractiune de secunda se opreste muzica si se aude o voce de bariton, de undeva mai din spate, “uite-te ma la el”, pe un ton care te face sa-ti imaginezi ca va spune si “ursuletul”. Ursuletul insa, ca si in realitate, pe cat de dragut, pe atat de agresiv. Iar o pauza mica, iar se-aude “Hai Koaaaaalaaaaa”, se mai fluiera putin, se mai vaita cineva de cat de cald e aici. Frate, cine fuge, pitchul sau degetul lui? Urmeaza feelingosheala. Dupa Koala fuge singur la pupitru. Uga, uga, uga, are you ready to fight, fight, scratch, scratch, yeah, yeah, get your heands in the air, clap your heands, scream Yo!, scratch, scratch, bas jos rau.
Tocmai am facut un mix finut, o combinatie de minimal, dubstep si altele, iar cu ocazia asta mi s-a oferit oarece spatiu sa va mai scriu.
Dar despre mix mai incolo.
Ce mai faceti? Am citit ca ati avut problema cu “oamenii legii”. Trebuie sa-i intelegeti si pe ei, e sfarsit de an, acum au de scris niste rapoarte pentru UE, si cum tot anul au fost lenesi, trebuie sa dreaga busuiocul. Probabil o sa fie si la anul la fel.
Io-s pe la Madrid acum. Si aici se mai fac razii, dar rar si fara nici un entuziasm de ambele parti. In rest miroase cum trebuie in cluburi.
Dar nici despre asta nu voiam sa vorbesc, desi ar merita, io voiam sa trisez si sa profit de spatiu ca sa lansez in dezbatere publica o teorie mai veche de-a mea:
Noi astia, ne stim noi care (sper), ar trebui sa plecam toti si sa-i lasam pe lantari si pe poponetzi si pe politicieni sa se descurce singuri!
Io zic ca fara noi ar iesi foarte caterinca in Romanica si ne-am uita pe net la Realitatea TV ca la Comedy Central!
La cum stiu io lumea prin Bucale si nu numai, cred ca, daca ar pleca doar toate cunostintele mele, s-ar schimba multe. Dar daca ar pleca si cunostintele lor?!
Nu va agitati cu criza si astea, astora p-aici nu o sa le prisoseasca niciodata niste inteligenta (unde e cazul)!
A, si obligatoriu nu trimiteti bani acasa, ca fac astia autostrada de 60 miloane euro/km cu ei. Cica in alte tari e de zece ori mai ieftin kilometrul, nu merita sa luati de la statul roman! E indicat in schimb sa cereti bani de acasa sub orice pretext!
In stilul asta luati pozitie civica si política la cel mai distractiv mod. Bucurestiul e oricum mai scump decat multe capitale de mare bun simt, la Viena a ajuns chiria la 250eu/2 camere!
Mai circula spaima aia cum ca suntem vazuti prost prin lume.
Cam asa e, dar daca nu mirosi a transpiratie si n-ai mustar pe tricou (poate chiar si atunci), ti se da de obicei o sansa. Iar lumea in carea ar trebui sa va invartiti chiar are suficiente minte sa va ia asa cum sunteti. Oricum, in club sau in metrou nu stie nimeni.
Mda. Ce e pe Palms Out Sounds e si pe Discodust, se muta pe Hyperbole, dai de acelaşi lucru multiplicat cu viteza luminii. Nu se mai postează cu via, ca acum cativa ani, când se găseau piese insolite pe ftp-uri intercontinentale. ITunes-ul isi face treaba si daca stau liniştita cu suffle-ul pe treaba, orice DJ de renume ar putea sa sustragă vreo patru, cinci melodii de la mine. Monici special guest pentru ca vorbeam adesea cu de-dans cum sunt ei oameni de EP si de album, iar eu ascultător de piesa. De aici si extensiile de rigoare, voi de la artist mergeti la label, eu ajung la remix. Ultracity prestează remixurile in cauza de cativa ani, sunt din Suedia si inca se găsesc la nivelul la care folosesc flyere pe post de poza de profil. Simpatici de altfel, la fel de volatili si de cosmici cam ca toţi pe care ii impartasesc eu aici. Folosesc hardware si au figuri de middle aged producers. Sunt semnati la Rollerboys Recordings, label mic cu patru nume sub obladuire.
Panorama, aerodrom, plonjeu, iei o piesa nouazecista numai buna pentru primul vals de nunta, o extinzi mecanic astfel incat sa poţi respira mai uşor in ea, potriveşti string-uri subtile cu atata indemanare, incat originalul nici nu mai exista in importanta. Sa anulezi prin recreare punctul de plecare.
Sipping on the sweet nectar
Aplauze pentru DJ. Genul de melodie care isi găseşte însemnătatea la purtător, nu prea contează cine a făcut-o, important e cine o pune. Binedispune.
Twelve year drive
Pont pentru vanatorii de remixuri: a se urmari intotdeauna cu atentie paranteza care contine elementul „dub”( dub remix, rmx, re-edit, rearranged, redone, recomposed….). Gold!
Dupa Underworld, ne ducem si noi ca oamenii sa bem o bere de vineri noapte, la Martin. La pupitru, Pagal si Livio fac warm-up-ul pentru AudioFly. Nu ajungem la bar sa ne cumparam berea, ca apare Politia. Din nou. Si nu e after. E razie la Martin! Yuhuhu, ce-o sa mai scriem, ce-o sa ne mai distram!
Muzica se opreste, domnul politist urca la pupitru “Ca sa nu stam aici toata noaptea, cu buletin pe stanga, fara buletin pe dreapta” spune si se tine cu ambele maini de sapca. Nu apucam sa ne ducem in dreapta, ca ne iau in primire un om al legii in uniforma si doi in civil. “Aveti buletine?”, “N-avem”, “De ce n-aveti”, “Ca sa nu le pierdem”, “Veniti cu noi la sectie pentru identificare”, “Venim”. Si ne urca intr-un Aro clasic, cu gratii la geam si bancute imbracate in vinilin rupt si scorojit de atatia ani. Politistul lasa usa deschisa, dar usa nu sta si vine in viteza sa-i dea una in spate. Se dezechilibreaza putin, dar se redreseaza rapid si se pune sa ne pazeasca in timp ce noi privim cum se desfasoara, tot in usa, un adevarat sitcom cu clubberi si politisti.
Petrecaretii de langa masina refuza sa urce, stau acolo si fac glume, instaleaza panica, “Bai, i-a luat si pe aia de la Audiofly”. Numai unul urca in Aro si politistul spune “asa, acum sunteti doi, pardon, trei”. Afara se rade in hohote, apare o blonda, “Aici e coada de la identificare?”, politistul ii face semn cu mana sa urce in masina, “Nuu, eu nu urc fara cunostintele mele”, si pleaca. Ca sa nu piarda si restul de clubberi ii ia de geaca si-i impinge in masina, “haide domne urcati, ce e aici, dupa preferinte?”. In masina se continua seria de glume, “Frate de cand e masina asta, ahaha”, “Sa va mai ia si voua ma masini, ahaha”, “Taci ma ca te aude!” si ii da un cot, “Dar merge bine!”, “Am condus 300 de km pentru Audiofly si m-a luat politia”, “Sper sa nu bage pana ne-ntoarcem”. Ajungem repede la sectie, “Uite ce cladire frumoasa”, suntem ademeniti sa intram, de fapt seamana cu un mini mall. “Sper ca n-ati aruncat ceva in masina”, este politistul prevazator si se uita atent dupa noi, sub bancute.
gmail
com
