Pe langa proictul meu activ Stereonucleose, mai gasesc din cand in cand timpul si placerea sa fac muzica pe cont propriu. Asa s-au nascut cateva track-uri razlete. Cele de fata sunt complet diferite stilistic, dar ambele ma reprezinta intr-o oarecare masura.
“Smoo” este cel mai recent track pe care l-am facut intr-un week-end in natura…:) As indrazni sa spun ca este mai degraba pe zona “Kompakt”, mai melodica, cu o tema repetitiva, shiny…
“I Will Love You” feat. Paul este o colaborare cel putin interesanta cu bunul meu prieten Paul Dunca. Piesa asta e mai circulat si am mai pus-o si eu in diverse seturi pe la diverse party-uri. Este minimala si acida, chiar sarcastica. Un detaliu tehnic: vocea lui Paul este inregistrata pe microfonul de la laptop, la mine in camera, iar textul, nu bag mana in foc ca este in totalitate creatia lui. Cred ca sunt niste influente de la Tiger Lillies la mijloc. Ne asumam lucrul asta.
Din pacate nici una dintre piese nu este corect masterizata si probabil pe sound system-uri diferite dau efecte diferite. Dar cred ca idea de baza se intelege. Enjoy !
Posted in buzz.RO on April 15th, 2010 by fresh good minimal |
1 Comments
dreamferry: Inca de la deschidere The Ark avea toate premisele sa devina nucleul hip al capitalei. Prea mare pentru adunari intime, prea mic pentru evenimente cu succes de casa, prea fancy pentru unii, prea in tiganie pentru altii, sub asteptari din punctul de vedere al sunetului prost si cu ecou, prea vibrant din gurile de aerisire, locul nu a reusit inca sa convinga si sa atraga decat cu rare ocazii. Dar cel mai important cred ca este imaginea pe care si-a format-o.
Explorand o zona mai putin cunoscuta si populara la noi, dar extrem de agreabila, The Ark a gazduit o pleiada de trupe si artisti berlin-based, insa de fiecare data cu preturi mari la intrare si numar redus de spectatori. Urmand aceasta linie in ultima vreme, au adus in Romania artisti care nu mai sunt neaparat “pe val”, dar care au contat enorm in istoria si educatia muzica a multora dintre noi si la care rezonam cu cea mai sensibila coarda acum cativa ani. Cine n-a oftat alaturi de Lali Puna, cine n-a zburat cu Múm, cine n-a plutit cu Isan, cine n-a vazut-o pe Bridget Jones in Ms. John Soda, si cine n-a adormit macar o data cu zambetul pe buze cu B.Fleischmann? Indie pop cu voci pentru suflete sensibile, muzica de plutire si visare in ritmul glasului rotilor de tren.
Vineri, desi evenimentul Morr Music era anuntat incepand cu ora 9, la ora 11 umpleau sala doi entuziasti extrem de punctuali si doi indragostiti, depasiti de departe numeric de personalul de la bar. Era bine ca nu stateai la coada la bauturi. Pana-n miezul noptii s-au tot adunat un miez de vreo 40-50 de suflete, toate dedicate si venite fix la tinta. Cum nu se mai putea trage de timp, seara a inceput cu Tied and Tickled Trio, redus la un singur component care a performat un live de jumatate de ora inspirat de o inregistrare din 1966. Usor debusolati ne-am adunat cu totii in fata, dar pana sa ne dam seama exact ce si-a propus, s-a si terminat, asa ca ne-am reintors cu totii la bar.
De mentionat neaparat noua fata a The Front, The Ark, Musafir sau cum i-o mai zice, cu mobilier retro saptezecist, fotolii balansoar design si o masa mare si alba de nunta ce troneaza in mijlocul incaperii. Ca o sufragerie comoda si extrem de incapatoare pentru tine si gasca ta de 30 de prieteni. Plecata din fata scenei la un refill de pahare in pauza dintre artisti, bruma de spectatori a uitat sa se mai intoarca, asa ca Populous s-a trezit singur singurel fata in fata cu liveul sau extrem de antrenant si dansant. Si s-a distrat de minune dansand ca apucatul. Intre timp, noi cei prezenti in sala, ne zbateam intre sentimente de culpabilitate si jena fata de artistii invitati si importanta care li s-a acordat si porniri cu tente agresive fata de organizatori, care se aflau la al nu stiu catelea eveniment ratat dintr-o lipsa acuta de interes, dar mai ales de promovare corespunzatoare. Dar muzica era buna, chiar foarte buna, fara legatura cu ce ascultasem pe myspace. Atat de buna, incat dupa trei piese ne-a tras ca intr-o capcana, cu tot cu fotolii si balansoare in fata scenei, ca in primul rand la teatru. Inca o piesa si ne-a sculat si de pe scaune, iar picioarele nu ne-au mai ascultat si au inceput sa-si faca de cap. Ritmat, de-dans indracit.
paal nilssen-love: 00 04, twenty years later, solo album, 2005
Paal Nilssen-Love si Ken Vandermark azi in Control si maine la aniversarea Sambetei Sonore la CNDB.
“Musical Man Of The Year” (Chicago Tribune) si “Best Musician of the Year” (Cadence), cel mai tanar beneficiar al “bursei de geniu” a fundatiei MacArthur, Ken Vandermark este un saxofonist de o forta devastatoare si unul din liderii incontestabili ai avangardei muzicale din Chicago, o adevarata institutie a free-jazz-ului, ce s-a impus de-a lungul anilor prin continua “fortare” a posibilitatilor de exprimare ale muzicii improvizatorice, printr-un eclectism programatic si surprinzator, prin numeroasele discuri in care traditia este prelucrata la forja unui (post)modernism incandescent, prin neobosita cautare de formule si de limbaje muzicale noi, prin diversitatea stilistica a numeroaselor sale colaborari. Alaturi de el, bateristul norvegian Paal Nilssen-Love, considerat unul dintre cei mai emblematici percutionisti ai scenei muzicii improvizate europene, desi nu are decat 35 de ani, membru de baza al grupurilor THE THING (condus de MATS GUSTAFSSON) si SCORCH TRIO (leader RAOUL BJORKENHEIM).”
Rokolectiv este, si nu vedem de ce nu am repeta asta, cel mai bun lucru care se intampla in Romania din punct de vedere al muzicii electronice, si printre putinele preluate si de siteuri precum Pitchfork si Resident Advisor. Iar daca consideram muzica electronica una dintre zonele cele mai active si mai relevante ale culturii actuale in sens mai larg, putem considera ca Rokolectiv este unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale Romaniei. Acea Romanie care conteaza.
Din aceasta cauza insa Rokolectiv sufera de drama premiantului intr-o tara in care oricum acestia nu sunt apreciati: este prea bun! Iar ceea ce e prea bun, ajunge sa fie banuit de lipsa de autenticitate – cumva ne pacalesti? «Prea bunul» e fita, iar cine se baga e snob. Este trist sa asociezi calitatea cu snobismul – e o tendinta nivelatoare care presupune ca toti suntem la fel. Caci, daca eu nu apreciez ceva, nimeni nu poate sa aprecieze sincer, deci minte. Rokolectiv e prea sincer ca sa fie snob.
In plus, evolutia line-upului Rokolectiv de-a lungul a cinci ani arata o deschidere catre zonele mai populare. Ba chiar am putea spune ca festivalul revine in trenduri, mai ales ca nici gusturile noastre nu sunt atat de eclectice si se schimba odata cu lumea. Daca primele doua editii s-au desfasurat in jurul unei teme, urmatoarele trei n-au mai avut parte de asa ceva. O evolutie logica si benefica. Este mult mai important sa vedem artistii pe care vrem sa-i auzim live, fara sa trebuiasca sa ii legam fortat in logica vreunui concept. Nu exista tema mai buna ca trendul. Anul acesta, Rokolectiv e house, la fel ca lumea-ntreaga. La fel cum anul trecut trendul a fost despre disco si techno-dubstep crossover. Pentru Rokolectiv, a fi in trend inseamna a fi o imagine cat mai fidela a ultimelor preocupari si preferinte.
Si nu e greu sa fii asta, daca te concentrezi pe muzica si nu pe profit. Rokolectiv este realizat dintr-un buget de pana in 50 de mii de euro, iar institutiile care contribuie sunt institutele culturale si ambasadele. Asta face din Rokolectiv un ONG intr-o lume de SRL-uri care isi fac line-up-urile in departamentul de marketing. Nu ca SRL-urile ar avea ceva rau, dar ele sunt fatalmente obligate sa urmeze gustul publicului ca sa isi satisfaca nevoile comerciale. SRL-urilor nu le poti cere sa isi riste existenta inovand. Ele investesc dublu bani in festivaluri care nu au nici pe jumatate un line-up atat de fresh, precum cel Rokolectiv. A nu avea interese financiare insa, inseamna a te putea axa numai pe muzica.
understated, elegant, complex, delicate, effortlessly laidback… da cea mai tare e: “sub-discoid post-rock instrumental anthem in slow motion”. To Rococo Rot e un palindrom. Live la Liveland Festival pe 19 iunie.
gmail
com
