Midweek parties: Cubecast, Underlondon, Discoballs

photos by MRV

A fost o miercuri si o joi precum o vineri si o sambata, cu multe stampile pe mana. Dupa Kid Koala, a doua zi te duci la Cubecast, doar nu poti lipsi de la relansare. Se bea bere, se spun glume, e un fel de reuniune efervescenta intre obiceiuri vechi. DJ set cu Maresh, laptopul si Traktorul. Nu, Maresh nu are pipa, desi ar putea. Este slow, minimal de radio, hipnotic, din underground la propriu, te duce cu gandul la Donato Dozzy. Pana cand te scoala de pe canapea, sa te misti, sa mai arunci un ochi pe site, sa admiri ce frumos se vede, mai ales camera doi, privire de sus, direct pe echipamentul tehnic, care se integreaza perfect in decorul de hard disk.

Il puteti reasculta si revedea pe Maresh pe siteul cubecast, care pe pagina de deschidere are cristale Swarovsky. Spre deosebire de Cubecast 2.0, unde ascultai toata saptamana acelasi mix, Cubecast 3.0 vine cu un playlist de seturi inregistrate de-a lungul timpului, asa ca, la orice ora il deschizi, vezi si asculti mereu altceva. Si nu ai parte de acelasi program zilnic. De asemenea, in functie de ora, s-ar putea sa te lovesti ziua de minimal techno sau house cu tobe de techno, iar noaptea de stilul rareshist, putin mai agresiv. La after te linistesti cu dub-techno sau deep house, in the house.

photo George Popescu / Dee Plume

Dupa Cubecast te duci catre Underlodon, te iei dupa copiii indie din statia de tramvai de la Unirii, care se duc toti la Fabrica. La Fabrica, acelasi full, acelasi fum, acelasi aer irespirabil, dar multa buna dispozitie. Nu stii ce e pe scena, suna a rock, nu te pricepi, nu vrei sa te pricepi, auzi niste voci ce zic despre iubire. Multa veselie. Asia Carrera, care este indie, spune insa ca, mai tarziu, Robots in Disguise “au sosit direct din Londra, cu metroul, doua gagici cu atitudine si energie dintr-o bucata. N-avem noi din astea pe-aici. Desi Dee Plume si Sue Denim sunt pe la 30 de ani, tot au in ele stamina de teenagerite punkerite”. Asa a fost la Underlondon.

Pleci, te duci in Control sa prinzi live Discoballs. Intra aproape de 12, desi ii asteptai pe la 10, sunt trei, clape, bass si percutie, iar bateristul bate pentru putin timp in contratimp. Atat cat stai insa, reusesc sa te prinda. Acum suna electro, presarat cu disco, acum suna a dnb atmosferic foarte tripant. Te gandesti la Soulwax, te gandesti la Lindstrom. Publicul s-a mixat, dar se vede clar diferenta intre a da techno din cap si a da ca la rock. Tot din public se iveste si un solist, putin hipnotizat, nu este parte din Discoballs, zice vocale de jale, din cand in cand mai rockist. Asta nu te surprinde, te simti optzecist, poate esti obosit te gandesti, si te duci la somn. Il lasi pe de-dans ca un strajer, sa vegheze, sa ne spuna cum s-a dezvoltat totul, cum s-a terminat.

de-dans: Am ramas si m-am enervat. Daca plecam cu tine, as fi scris ceva entuziast despre cum sunt astia cea mai buna trupa de indie de la noi, pe care am auzit-o eu; despre cum altii abea se chinuie sa imite un sound, pe cand ei deja au intrat in el si pot sa faca muzica; despre cum au inteles mai repede decat altii ce sa faca cu partea electronica, cum au facut din clapar solistul trupei (pentru ca merita), si au avut curajul sa renunte la voce; cum reusesc de se leaga toate, au coerenta, stil, forta; cum e si rock, si dance, si disco, si psihedelic, toate echilibrate perfect cat sa dea un sound extrem de actual, uiii, ma entuziasmasem complet, pentru ca suna incredibil de bine. Primele piese. Dupa care a aparut beat-ul de drum’n’bass care a schimbat complet atmosfera. Imi asum ca nu imi place muzica asta si pot fi foarte subiectiv, dar cand poti sa suni ca Battles, ca Poni Hoax, ca The Chap, ca Joakim, ca toata zona noua de muzica indie-dance, tu alegi sa suni ca cine, ca Aria Urbana? Ritmul ala, plus un vocal complet nepotrivit au facut ca tot ce era promisiune de global si de actual sa cada in cel mai romanesc sound cu putinta. Si cat talent irosit numai de o alegere gresita de atmosfera. Go straight beat si o sune cu totul altfel. Asta e, la un moment dat, unii o sa reuseasca sa treaca linia aia si sa cante la egal cu lumea. Era cat pe ce sa fie aseara.

Posted in cum a fost?, radio on November 14th, 2008 by fresh good minimal | 8 Comments