Pare ca ai aparut de nicaieri si ai ajuns brusc foarte ceruta. Ti-e frica?
Nu ceruta, cat sustinuta. Frica nu mi-e, ca nu ma doare. Doar emotii in a sustine feedbackul pe linia de plutire. Inca visez noaptea ce e mai bine sa faci: sa pui muzica ta sau sa pui pentru ei.
Ce reactii te-au enervat cel mai tare după gig-ul de la Martin?
Ale mele fizice, caci am fumat un pachet de tigari in timpul setului si cred c-am fost si deocheata. Rosu n-aveam la mine, in afara de un cablu RCA.
De ce revirimentul asta al disco-ului?
Categoric e un shift global de opinie. De departe si destul de teoretic, hai sa privim societatea ca pe un mecanism in miscare in continua schimbare, dar totodată autosatisfacator. Muzica a progresat evolutiv laolalta cu restul formelor de arta si a ajuns intr-un punct in care opinatorii sustin ca foarte dificil s-ar putea inventa ceva nou. Am trecut pare-se prin toate etapele de percepţie muzicala. De la techno la noize, probabil ca acum compozitional numai tehnologia poate aduce un aport de inedit. Cine stie? Imposibil de prezis. Intr-o astfel de stagnare ne-am intors la origini. Si aici nu e vorba doar de disco, mi se pare ca revival-ul dub-ului, prelucrat contemporan, are un traseu mult mai interesant de urmarit. S-a infiltrat in balearic, disco, techo. Si in plus treaba cu disco e relativ simpla daca te gandesti la accesorii. Domenii de activitate ca publicitatea (vezi inceputul Embryo), si fashion-ul se pupa bine cu muzica asta. Adesea extrem de snob si nefondat. But hey, ne place cu sclipici. Ah si mai e mania asta cu cosmic-ul si piesele rare care raman un secret de neatins, lol! Colonel Norbert explica treaba cam asa: „It doesn’t matter if those records suck or if they are mundaine boring tracks as long as they can pretend to be mysterious and all “deep” its happening for them, and that is mostly in their own egocentric minds because nobody gives a fuck.”
– Urmaresc clipurile tale un fir epic din start sau se contureaza pe parcurs?
– Plec de la o idee la inceput, dar fara sa urmaresc o liniaritate in povestire. Exista un punct in care ma opresc in a povesti, tocmai pentru a lasa loc la interpretarea fiecaruia. Mi se intampla de multe ori ca povestea mea sa difere de ce inteleg altii, ceea ce mi se pare ok. Imi place cand cineva construieste mai departe.
– Cum iti vine ideea, stai si asculti piesa de multe ori sau este ea deja acolo si muzica o dezvolta?
– Ambele variante. Muzica o dezvolta cu siguranta. In majoritatea cazurilor ideea de baza este foarte simpla. In “Butter of a fly” un individ sta intins pe spate si vizualizeaza un univers interior. Restul e descrierea peisajului. Accentul il pun mai mult pe felul in care reprezint elementele din animatie, pe care le incarc cu diverse semnificatii.
– Ce cauti in muzica, pentru clipurile tale?
– Momentan, ca artist, animatia sincronizata pe muzica mi se potriveste cel mai bine. Merge mana in mana cu ideea de nonlinearitate. Unitatea este data prin faptul ca sincronizez imaginile pe sunet. Imi face placere sa colaborez cu mai multi artisti care au stiluri diferite. O latura de a mea se potriveste foarte bine cu ce fac baietii din Timisoara, Makunouchi Bento, o alta latura mi se potriveste cu muzica lui Brazda lui Novac, unde automat si compozitia animatiei e mai diferita. Pe Tanz Ohne Music sunt foarte minimal, iar cu Minus, de exemplu, mai ales pe setul de Gameboy, animatia e mai jucausa. Fiecare muzician cu care lucrez, imi ofera ocazia de a-mi experimenta animatiile in moduri diferite.
Text as tracklist: HauteCulture, Faster, Thornado, Miss DJ Mara, Gojira, Vania, The Model, Dragos Rusu
Selectro @ Other Side este cel mai bun lucru care se poate intampla in fiecare noapte de miercuri, pentru consumatorii de muzica electronica, implicit pentru noi DJii. In fiecare miercuri este un punct de adunare pentru toti cei din domeniu si, in general, pentru toti cei pasionati de muzica buna. Este una dintre cele mai frumoase petreceri din Bucuresti, este acea petrecere unde te duci sa te distrezi miercurea. Este unul dintre motivele pentru care Bucurestiul a prins viata miercuri noaptea, este cel mai ok tip de petrecere din timpul saptamanii, cel mai misto loc in care poti sa o “arzi” miercurea cu prietenii, este unul din locurile unde inca mai poti oarecum experimenta, este casuta cu povesti, butoiul cu pulbere din expiratul vechi, the other side…la care ceilalti copii asculta cu interesec cintecul pe care tu il privesti.
Atmosfera este…
Destinsa in fiecare saptamana, muzica foarte buna.Acum cativa ani nu-mi imaginam distractie in afara weekendului, iar acum cand am chef de distractie deabia astept miercurea! Eu am poposit ca intr-o camera plina cu jucarii..de unde m-am infruptat cu pofta din dulciurile cu iz de electronica decadenta si am reusit unul dintre cele mai memorabile petreceri ca dj. Pentru mine este o mare placere sa merg sa mixez acolo, dar si sa ma distrez. De-a lungul sutelor de party-uri, expirat a capatat rolul de lider in materie de distractie si muzica electronica de calitate in mijlocul saptamanii. Show-urile foarte cool si chiuielile m-au facut sa cred ca este clar best club in town to hang out in the middle of the week.. Am dat un dar si am primit inzecit la loc zambete si voie buna. Oricum, miercurea la Selectro este mult mai multa distractie decat la petrecerile cu pretentii din weekend. Indiferent de DJul care pune muzica intr-o seara oarecare acolo lumea se distreaza, sigur, cu conditia ca respectivul artist sa-si faca treaba bine. Diversitatea de seri si genuri muzicale abordate il fac un loc unde termenul de culture clash isi traieste inca semnificatia. Mereu gasesti muzica buna, un vibe foarte prietenos si muuulta bautura!
Name your style
Eclectic, deep, shameless, driving.
You put out music like Tobin and Pigon. Why did you gain success with Efdemin? I can´t explain success. Maybe because of Acid Bells, Just a Track and putting out an Album at the same time Efdemin is better known?!
What is the difference between Pigon and Efdemin? Pigon is two people (Oliver and me) jamming in the studio and recording that. We are talking a lot about everything and Oliver is having a good influence on the sound design and structure of the tracks. Efdemin is a bit more laid back then Pigon. But sometimes it is very close together.
How did you hook up with Dial Rec?
We all met in Pudel Club, Hamburg, shared the same interests and somehow started putting out records. I wasn´t involved in the label too much until moving to Berlin.
We never receive newsletters from Dial Rec. Don’t you believe in PR work for the label?
We are too lazy – still don´t have an office or somebody taking care of things like PR. But we feel absolutely good with this, as we can´t complain about having not enough attention.
Tell us the story of your new label, Laid. How is it defined? What artists will it sign?
As LAID hasn´t officially started to put out records so I can´t tell you now what it will be – but it is going to be quite deep and housy I guess. There is another subdivision of DIAL which is DEAL. Lawrence put out his unreleased mix for DNTL here, which is very nice.
You are working on a new album. Are you experimenting or working on the ideas you already have about the album?
Well, I havnt´t really started working – as I din´t have a studio for quite a while. First of all I recorded a mix CD which will be out on november 27th on CURLE. Next year I will find some time and concentration to work on a new album – but I don´t have any detailed release plans. So whenever it will be finished it will be out. Maybe next year – maybe later. I don´t feel the need to hurry, as I only want to put out high quality music.
You bought yourself some new hardware. What is it? What do you expect to achieve with it?
I love turning knobs and I do like the hiss, that is suddenly in the recordings while you start working with analog hardware. I realize that the more hardware I have the more I move from working in arrangements to open jams which I record. It is a very different approach, more the way Pigon has always been working. Also I think that all these machines have a pretty nice effect on my work as they are quite limited to something while the computer offers everything at once. I appreciate limitations. 808 rules!
Tell us everything about your project with Nick Hoppner from My My.
BIG SECRET! You shouldn´t know about it!
Stimabilul Efdemin a promis ca raspunde la multe multe intrebari, pana cand soseste la Martin, pe 31 octombrie. Iata prima parte.
Pantha du Prince has been your friend since childhood. Did you discover music together?
We were young, living was easy. As he looked so good and I needed a bassplayer in my band we got together. One of my oldest friend. We have a lot in common.
With what music did you grow up?
Nearly everything that has a strong intent. Besides all the classical music my mom used to blast in the living room I was a huge fan of Depeche Mode since I was six years old. You would find everything in my record collection from Alban Berg to the Fall to Easy E to Ornette Colemen to Janet Jackson to The La Hu_nyn of Thailand and back to Bob Dylan….
How were your student years?
I was broke most of the time. But looking back it was a good time. Don´t know where all the time went…
Efdemin – Back to School
Do you miss making sound installation?
I´m still busy in the field of sound related art, work on the concepts of ambient/drone music (listen to dial 44!, out late autumn feat. a new piece of mine as Phillip Sollmann). I also did a workshop called “The Other Ear” as a teacher in a French artschool this year. This one was about hundred years of experimental/electronic music. Things like that are quite important to me and open your ears.
Your girlfriend is an artist. Do you ever help her with her work?
Oh yes, mainly I´m doing the work, and then her name is written on the piece in the end… J
You have a garden with plants. Any stories from the garden?
I love watching plants grow. I wish I had a garden – so I would have a donkey as well. At the moment I am limited to some flowers and roses on our roof-garden. But one day I will have apple-trees and treat them like my father (who is a garden-architect) showed me when I was young.
“Pai… eu m-am nascut in Drobeta Turnu Se-ve-rin…pentru ca, taica-miu, desi e bucurestean, era inginer. Si atunci lucra la Portile de Fier I. N-am stat acolo decat cateva luni, dupa care m-am mutat…eu nu m-am mutat, ma rog, ai mei s-au mutat la Cluj…aaa…Si dupa aia, dupa Cluj, ne-am mutat in orasul ala fantoma, Onesti – Gheorghe Gheorghiu Dej ii spunea atunci, unde dupa multi ani am aflat ca eram de fapt vecin cu Loredana Groza.
M-am mutat in Bucuresti de abia in 1977. Aveam sapte ani. Am inceput scoala, n-am terminat alfabetul si… am zburat in Africa”.
Mihai in primele luni in Africa, super entuziasmat de schimbare
Tatal sau, un inginer de hidrocentrale foarte solicitat, si-a luat familia din regimul comunist si au plecat direct in capitala Republicii Centraficane, la Bangui. Au stat acolo mai bine de doi ani. Asa ca, primul contact cu muzica a fost, in mare parte cu cea africana, foarte ritmata. “Cred ca de acolo am prins eu zona asta cu groove-ul. Imi place foarte mult tot ce tine de tobe si bass…ceea ce nu ma face un fan drum and bass”, explica Dobre si rade. Acasa asculta Beattles si Rolling Stones. “Ai mei erau foarte muzicali”, dar le placea mai mult muzica a caror versuri le puteau intelege. “Si au cotit-o pe italiana: Rita Pavone, Celentano, alti dementi. Imi placea…asa…”.
Primul instrument muzical pe care a pus mana, a fost o chitara. Parintii, ce s-au gandit ei, daca nu au avut “skills-uri” in zona instrumentelor muzicale, hai ca poate au copiii. Si le-au cumparat, lui si surorii sale, “pe care n-a interesat-o deloc”, o chitara cu 12 corzi. “Astea sunt foarte smechere pentru armonii, mai ales la o mana de copil cum aveam eu. Ma tot jucam, cateva ore pe zi. Eram fascinat de sunete”. Cand s-au intors in Romania, i-au dat pe amandoi la cursuri de chitara rece. . “Sora-mea s-a lasat, nu ii placea deloc, iar eu…mie m-a placut tare tare”. Profu’ era foarte entuziasmat de el, iar el era super fan. Insa n-a facut nici un an de studii, ca dascalul, care era la randul sau chitarist la circ, a ramas cu job-ul peste granita. “A fost scandal mare atunci. Si dupa aia n-am mai…”.
Din cauza trupei Spandau Ballet insa, s-a aucat de saxofon. A luat treapta a II-a si a primit cadou si instrumentul. Dupa care, s-a dus la Scoala Populara de Arta vreun an si jumatate. Apoi s-a lasat, caci I se parea pierdere de timp: multa teorie si putin instrument. “Nu mi-a folosit la nimic. In plus, faceau si vecinii scandal, nu puteam sa cant in casa. Mai cantam asa, pe strada, la caterinca. Ieseam cu saxofonul, ma mai duceam in parc, singur, cu lada, pac, o puneam jos si suflam, care-i problema? …Lumea trecea, se uita….”
Mihai in clasa I, cu cateva luni inainte de a pleca in Africa
Sora sa, mai mare cu trei ani si cu “o personalitate in your face”, a reusit sa aduca pe langa ea si muzici misto. Le lua de la studentii de la arhitectura, care, la randul lor, o primeau de la cei straini. Asa a prins Dobre mai tot ce inseamna soundul anilor ’80 si a ajuns provider de muzica la reuniunile din liceu, care durau de la 5 la 8 seara. Cand a mai crescut, facea compilatii si ducea muzica la cate doua, trei petreceri pe seara, toate in Drumul Taberei. “Mi-a dat muzica…cum dai o bucatica de prajitura unui copil, cu lingurita”, new wave timpuriu, New Order si Duran Duran, Prince si Michael Jackson, Cure, U2, Simple Minds, iar mai tarziu, Depeche Mode. Primii insa, raman trupa sa de suflet, “erau la granita dintre agresiv si melodios”. S-au format din Joy Division, care “ a insemnat ceva in muzica alternativa”. In plus, piesa Blue Monday detine si in prezent recordul mondial la vanzari, a unui single pe vinyl, in trei milioane de exemplare.
gmail
com
