Rezumat. Dupa care intram in vacanta, pana dupa 7 ianuarie, caci asa se spune, nici un muncitor nu mai lucreaza intre Craciun si Sf. Ion. Vom mai posta sporadic, adica minimal, in functie dispozitie, de pofta de scris sau de muzica buna. Iata cele mai proaspespete si cele mai bune albume de mnml din 2008, in ordinea aparitiei.
Sascha Funke – Mango / Bpitch Control / 9 februarie 2008
La patru ani de cand primul album al lui Sasha Funke, “Bravo”, arata pasiunea acestuia pentru synthuri visatoare si melodii nostalgice, artistul scoate cel mai important release al labelului nemtesc Bpritch Control din 2008. “Mango” este deep minimal cu o feliuta de pop precum lamaia in ceai, taiata de aceasta data de colegii artistului de la aceeasi casa de discuri: Paul Kalkbrenner, Zander TV si chitaristul trupei MIA –Tim Tim, care canta toti la microfon. Aflat la jumatatea drumului intre muzica de club si cea de ascultat acasa, albumul este o calatorie epica intr-o zi de iarna cu soare, care te spala cu melancolie, iti face vasele de sange sa se dilate si ochii sa ti se umezeasca. Prima piesa pare a fi inceputul perfect pentru orice album. Se continua lenes pe alocuri, sustinut de pian, bogat in riffuri metalice si tensionant, datator de ambianta gotica sustinuta de bass care te loveste si te copleseste. Sunet curat si bine produs, partial hipnotic, partial trippant, cu o nuanta de duiosie.
Minilogue – Animals / Cocoon Recordings / 23 aprilie 2008
O beatitudine tehnologica, albumul de debut pentru Cocoon al suedezilor Minilogue reprezinta istoria revizuita a houseului si a technoului prin prizma minimalului. De altfel, artistii imbina cu ingeniozitate techno, deep house, minimalism, acid si down-tempo si creaza un colaj unde calaresti ritmul la propriu. Piesele se intrepatrund una pe alta, mai mult decat sunt mixate, ceea ce te face sa asculti albumul mai degraba ca un trip complet decat ca piese individuale. Artistii tin cu strictete de un template ritmic liniar, caracterizat de bleep-uri analog care pana la sfarsit devin emblema sonora. Albumul este glorios, precum o lupta intre minimaluti, in care castiga cel mai isteric.
Anja Schneider – Beyond the Valley / Mobilee / mai 2008
“Beyond The Valley este locul unde parintii tai ti-au spus, cand erai copil, sa nu te duci la joaca. Este periculos şi anarhic. Toate creaturile care au fost gonite din sat s-au ascuns aici”, explica numele albumului sau, sefa labelului Mobilee, Anja. Intr-adevar muzica este neagra ca smoala, un negru remarcabil, care defineste radacinile artistei in tech house. Tema care caracterizeaza soundul este probabil “jungla”, pentru ca fiecare piesa este impachetata in bongo, tobe exotice si efecte ciudate de adverse din paduri tropicale. Iti place in jungla. Desi unele melodii par prea lungi si tind sa plictiseasca, ele sunt foarte bune ca unelte pentru DJ, foarte ofertante cand vine vorba de a fi mixate. Sunetele care la inceputul pieselor ti se par a fi indecise incotro, se dovedesc a fi de fapt, in final, un plan bine pus la punct, construit cu atentie, pentru dansatori.
Precum toate lucrarile sale, al 5-lea album al suedezului Anders Ilar te duce intr-un spatiu rece, in care cerul este ori inourat ori invadat de soare. Faci o excursie sublima, singur, pentru ca totul pare foarte intim, intr-o ambianta calda, printre texturi si layere care au facut infuzie cu emotie. Artistul este un expert cand vine vorba de a da o tenta de IDM minimalului. Romantismul electronic isi spune cuvantul.
I’m not a Gun este un dialog intre americanul John Tejada la tobe si la electronice si japonezul Takeshi Nishimoto la chitara si la reverberatiile bassului. Se discuta indie despre texturi care si-au invatat lectia din jazzrock, din scoala Chicago, si te simti familiar. Nu exista solo, dar exista structura, nu exista tehnica deosebita, dar exista comunicare, nu exista improvizatie, dar exista balans. Te lasa senin, precum soarele ce se scurge ca malaiul, prin perdele.
Make Sense And Loose – Everything At Once
Move – We Think as Instruments
“Am creat muzica pe care oamenii ar numi-o up-tempo, techno house, drum and bass, whatever – oamenii se blocheaza atat de tare in genuri. Sa fiu sincer, tot ce produc, chiar daca fac instumentatie live cu o trupa, se bazeaza pe ritm si pe melodie. Unele piese sunt mai rapide, altele mai lente. Multora nu le place explicatia asta, dar pentru mine este o explicatie foarte onesta. Procesul este acelasi”, spune Tejada. El se ocupa de beat si de sound design, peste care Nishimoto canta la diverse instrumente cu coarde, printre care echivalentul indian a lui Stradivarius – Indian Sarod. A pluti inseamna balansul dintre tobe, beaturile constante de minimal techno ale americanului si sunetul de chitara cu sapte corzi al japonezului. Albumele duc lipsa de puncte culminante, dar ai parte de altfel de surprize, cum ar fi sa-ti aduci aminte subit de Joy Division. Click more pentru a downloda toate cele patru albume ale artistilor, scoase la labelul berlinez City Centre Offices. Ascultati o cascada acustica de idei, o stare de spirit care probabil place si bunicii.
Cand nu stii cum sa-i zici muzicii asteia, trantesti un experimental langa si mai ca te-ntelege lumea. Am dat de Múm acum vreo patru ani si i-am facut echipa cu Isan, Lali Puna si My Morning Jacket. Atat de bine se sincronizau, incat nu era nevoie decat sa spui ca asculti Morr Music alias downtempo, si se subantelegea continutul. Greu de precizat ce inseamna Múm, sunt genul de islandezi cu „o”-ul taiat din nume. Astfel incat nu identifici producatorul, dar iti place tare muzica. E facuta de vreo sapte oameni si e in genere muzica electronica slow, in care predomina instrumente clasice.
Au sase albume la activ si trei EP-uri. Am zis initial Morr Music, dar Múm, care de fapt nominal nu inseamna absolut nimic, penduleaza intre doua label-uri: cel nemtesc mai sus amintit si Fat Cat. Acum ca am le-am pus emblema pe frunte, cu siguranta ca ati dobandit mai multa incredere in islandezi.
Múm – Go Go Smear the Poison Ivy – Dancing Behind My Eyelids
Mda. Ce e pe Palms Out Sounds e si pe Discodust, se muta pe Hyperbole, dai de acelaşi lucru multiplicat cu viteza luminii. Nu se mai postează cu via, ca acum cativa ani, când se găseau piese insolite pe ftp-uri intercontinentale. ITunes-ul isi face treaba si daca stau liniştita cu suffle-ul pe treaba, orice DJ de renume ar putea sa sustragă vreo patru, cinci melodii de la mine. Monici special guest pentru ca vorbeam adesea cu de-dans cum sunt ei oameni de EP si de album, iar eu ascultător de piesa. De aici si extensiile de rigoare, voi de la artist mergeti la label, eu ajung la remix. Ultracity prestează remixurile in cauza de cativa ani, sunt din Suedia si inca se găsesc la nivelul la care folosesc flyere pe post de poza de profil. Simpatici de altfel, la fel de volatili si de cosmici cam ca toţi pe care ii impartasesc eu aici. Folosesc hardware si au figuri de middle aged producers. Sunt semnati la Rollerboys Recordings, label mic cu patru nume sub obladuire.
Panorama, aerodrom, plonjeu, iei o piesa nouazecista numai buna pentru primul vals de nunta, o extinzi mecanic astfel incat sa poţi respira mai uşor in ea, potriveşti string-uri subtile cu atata indemanare, incat originalul nici nu mai exista in importanta. Sa anulezi prin recreare punctul de plecare.
Sipping on the sweet nectar
Aplauze pentru DJ. Genul de melodie care isi găseşte însemnătatea la purtător, nu prea contează cine a făcut-o, important e cine o pune. Binedispune.
Twelve year drive
Pont pentru vanatorii de remixuri: a se urmari intotdeauna cu atentie paranteza care contine elementul „dub”( dub remix, rmx, re-edit, rearranged, redone, recomposed….). Gold!
Se stie ca urmeaza Underworld live, pe 7 noiembrie, la Romaero Baneasa. Se stie ca totul incepe pe la 7 seara, cu Suie Paparude, si se termina pe la miezul noptii, cu maestrii. Ce bucurie pentru toata lumea, pentru ca toata lumea ar trebui sa stie cine sunt Underworld. Ce nu se stie despre ei insa este ca atat Rick Smith cat si Karl Hyde sunt pasionati de grafica. Amandoi fac parte din colectivul de designeri Tomato, infipt in Londra. Rick Smith este si parte din grupul de artisti MeCompany, renumiti pentru copertele albumelor Bjork. Iar ca sa va stimulam sa accesati linkurile, iata ce frumos mai fac.
In timp ce Brian Eno mestereste o aplicatie de facut ambient pe iphone, Paul Slocum i-a luat cateva idei si s-a pus pe facut un soft (si o instalatie la Dunn and Brown Contemporary) care genereaza techno dupa un algoritm in care introduce, ca element aleator, zecimale de-ale lui pi. Ceea ce rezulta este the mother of all techno producers, o sursa de techno infinita si etern schimbatoare. Omul a pus la download o bucata de o ora pentru cei cu mai putina rabdare si un torent de 10 ore pentru pasionati. In curand da drumul si softului.
“The software progressively calculates the sequence of digits in pi, starting at 3.14 and progressing towards infinity. As the program calculates the digits, it feeds the results into an algorithmic music generator containing my structural criteria for house music. The resulting piece of house music is infinitely long and static and never repeats itself.”
gmail
com
