Experienta Melt de anul acesta a avut doua atribute: distractia si disperarea. Va prezentam mai intai disperarea, urmand ca de-dans sa soseasca saptamana viitoare din Nemtzia si sa va redea partea muzicala.
text by Lheea
“Cei mai civilizati romani din Europa s-au asezat vineri seara la coada la intrare la Melt, alaturi de cei mai prost dispusi germani in viata. Noi, ca de obicei: radem, zambim, mai o caterinca subtila, mai o gura de bere, mai un “uite ce par are ala”. Asteptam cu totii cuminti in timp ce unii mai putin cuminti fenteaza coada. Ni se pare cool sa fim cinstiti aici, acasa la ordinea nemteasca. In plus, asa e la festival.
Pocneste Saint Peter din degete, se aduna vreo trei, patru nori pusi pe treaba, se uita urat la noi, prevazatorii, care atarnam in continuare la coada lunga precum la bananele de pe vremea lui Ceausescu. Parca nu mai e asa cool sa fii civilizat, dar ne sorbim in continuare berile si continuam sa ne gandim la fericirea ce va sa vie (fie?!?). Asa e la festival.
Meltul acela care scoate “estivalul” din “festival”, deci am fost la un F! A fost si ploaie, a fost si mai multa ploaie, am stat intr-o padurice care avea tot ce trebuie, adica linie de tren, cobungaloeni – fiii lui techno viking pastilati in sufragerie pe techno, bataie de alizeu cu miros de starv, castelul de abur alb al lu’ strangelove si mainile lungi ale prietenei lui, pelerina de soare cel mai de pret bun al omului, luciditate maximala si ocazionale tripuri pe alcool, ploaie torentiala dintr-un fum de nor extraterestru, mers pe jos printre limacsi apatrizi dejectati pe si anume performantul asfalt nemtesc.
Momentan ocupam o buna parte din suprafata construita a Berlinului, intr-un apartament boem in care se sta pe net, se aluneca pe parchet si se desfasoara anumite activitati asociate lecturii.
Dupa un weekend ratat muzical cu Steve Bug in la Mania si cu Bob Marley aproape non stop pe plaja de la H2O, duminica la pranz, deschiderea Cafepedia pica exact ca o cireasa pe tort. Fosta Ultima Playa este o oaza sonora care te scapa, fie de cocalarii si de muzica de cele mai multe ori proasta din stanga, de la Kudos , fie de CD-urile cu muzica braziliana ale primarului Mazare, din dreapta, de la H2O.
Praslea si Whatever
Sunrise si-a implantat la pupitru cei mai proaspeti DJ, adica pe Praslea, pe Whatever si pe George Pompieru, pe numele sau de scena Gescu. Groovy house este termenul de ordine, perfect pentru plaja, chiar si atunci cand terasa este inca in constructie. Pana pe 9 august insa, cand va avea loc Sunwaves 4, va arata numai bine ca sa fie distrusa sonor de catre RPR, duminica dimineata, la after.
Ciudat ca, atunci cand jumatate din prieteni se duc la Melt, iar cealalta la Russe, tu sa alegi sa mergi la Constanta, sa faci plaja si sa dormi. Aerul de mare este insa atat de relaxant, incat nu ai somn. In plus, mai nou, sonorizarea de la Mania intra oricand.
Asa ca, pana soseste Steve Bug, pe la 3, dai o tura de cercetare pe la Kristal, unde este gol, danseaza doar doua animatoare in costume de baie, accesorizate cu un multi metri de tul colorat. Stau infipte in tocuri, pe bar si se misca minimal. Ha! La pupitru, DJ-ul seamana cu un pui de indian, dar de fapt este evreu. Guy J vine din Tel Aviv si face live. Suna foarte bine, pacat ca este gol, populat doar de cativa pokemoni. S-a facut 3, ai zburat.
La pupitrul Mania, rezidentul DJ Sepp nu mai prezinta precum saptamana trecuta, il prinzi in flagrant cu niste voci de MTV. Danseaza doar animatoarele, le vezi in aer unghiile colorate cu verde fluorescent. Steve Bug sta la bar si bea un Sprite. Si sta, si sta, si sta, pana se face 4. Ii tot faci semne, aratati cu degetul la pupitru, dar nimic. El e plictisit. La fel si cei 50 de oameni care il asteapta sa intre. Pana la 4, Sepp o tine pe stilul Hed Kandi invechit, dupa care intra Gandacul si te centrezi pe ring, ca sa fii sigur ca iei crema. Crema monotoniei, caci muzica, desi frumoasa, nu te danseaza. Parca stai in masina, pe scaunul din dreapta si iti mai vine din cand in cand sa accelerezi, sa apesi ambreiajul, iar cateodata chiar sa franezi. El se misca mai intaratat decat publicul minimalist si la propriu, si la figurat. Este agitat de grandoarea unui techno acompaniat de voci din padure, care o iau la fuga printre copaci. Iti place viteza, dar simti totusi nevoia sa te si izbesti de un copac. Continua cu minimal tribal, de-ti ramane umarul pe repeat, in miscare. Beat-uri si riff-uri clasice. Nici macar nu sunt din ’96, ca sa apreciezi si tu ceva. Ma rog, minimal de umplutura, ca tot e clubul gol si ora tarzie. Sau o fi de la warm-up?
Acum se aud niste minimal deep house techno (!), iar din cand in cand cate o lingura care loveste o tigaie, un lighean, o tigaie, un lighean. “Foarte tare, foarte tare”, se aude de undeva dintr-un colt. Da, pare tare piesa, a inceput cu un saxofon, apoi s-a intaratat, apoi iar s-a plafonat. E clar, nu o sa te izbeasca nimeni de nici un copac in noaptea asta. Ba chiar ti s-a facut somn, de parca te-ai uitat pana acum la televizor. Sa schimbam programul.
Iar acum, simt nevoia de un in memoriam Steve Bug
Steve Bug & Cle – One Hundred & Three Eggs [nov ’06]
Tipul care in Feiern (documentarul despre scena de muzica electronica din berlin), da printr-o replica subtitlul fimului (“…and don’t forget to go home”), scrie o coloana in Groove despre iminenta inchidere a Bar 25, in care isi retrage cuvintele. Un fel de manifest emotional la care eu ma bag.
“[…]Not long after I moved here, and in pretend shock and amusement at a culture that was so shameless about not knowing when to stop, I made a flippant comment on film that has followed me round ever since. I’m taking it back.
Forget home. Stay out for as long as you can, while you can. Do it, before you can’t do it any more. Before it becomes inappropriate. Before the demands of family or work become too pressing (because, necessarily, they will). And most importantly, before the powers that be decide that you should be doing something quieter and more healthy, preferably where they can see you. Before all the spaces like 25 are bought up, sold off, closed down, removed for ever and this city becomes just like every other.
For it’ll all be gone sooner than you think, and you not so long after.”
Este atat de frumos vara, dar acum, iti doresti sa vina toamna. Ai vrea sa te urci pe Intercontinetal si sa tipi din toti rarunchii: Efdemin la Martin, pe 31 octombrie!
Romantic techno, minimalism german si house american, toate impachetate intr-un set relaxat, despre care ai fi scris mai multe, daca nu ai fi fost atat de impresionat de neasteptat. Ti s-a pus ceva in gat, ceva in stomac si speri din suflet sa retraiesti experienta Efdemin la Sonar.
Primim Buzz la inceput de saptamana, de la Mr. Popoviciu, care a scos pe 1 iulie, la labelul nemtesc Highgrade, impreuna cu domnul Homm, roman crescut in Gremania, EP-ul Lagoon. Enjoy!
text by Popoviciu
M-am cunoscut cu Markus acum trei ani, la Sibiu. Avea gig in Chill Out. Ne-am imprietenit. El de abia incepuse sa produca, eu ii mai aratam una alta si asa, in joaca, am incercat sa facem ceva impreuna. Ne-am inteles foarte bine si am continuat pana ne-am acomodat muzical unul cu altul. Eu am luat de la el influente house si el de la mine pe cele electro si techno.
Familia lui Markus este stabilita in Germania, in Nurnberg. El de fapt este dansator profesionist de latino. A fost numarul 3 mondial. Acum preda dans. Din asta isi castiga existenta. Majoritatea timpului si-o petrece fie in Moscova, de unde e partenera lui de dans si unde exerseaza impreuna, fie in Asia unde are turnee, iar la Hong Kong preda.
Lagoon este al doilea release al nostru la Highgrade. Dupa primul, labelul ne-a mai cerut materialsi a rezultat Lagoon EP.
“Lagoon” e locomotiva ep-ului. Calatoresti intr-o lume ciudata si intunecata in care confunzi soaptele cu suspine si esti motorizat de liniile de bas carnoase, pline de substanta.
Homm&Popoviciu – Lagoon
“Distant Laser” se bazeaza pe fluctuatiile lfo-ului din tema principala, aruncandu-te intr-un peisaj de volume distorsionate ce pulseaza pe cele trei dimensiuni. Percutii curate de techno si influente Detroit
Homm&Popoviciu – Distan Laser
.”Moda” inchide seria celor trei piese, cu o linie hipnotica si obsedanta, ajutata de jocul de cinele si un bassline discret dar eficient.
Homme & Popoviciu – Moda
Posted in buzz.RO on July 21st, 2008 by fresh good minimal |
0 Comments
gmail
com
